- Rating: ★★★☆☆
- Editura: Crime Scene Press
- Traducere: Mihaela Racolța
- Pagini: 296
- Goodreads: Cântec de leagăn
- Poate fi cumpărată de aici: https://crimescenepress.ro/product/cantec-de-leagan
Am fost foarte intrigată de cartea „Cântec de leagăn” de Sidonie Bonnec în primul rând datorită copertei, care mi-a lăsat impresia că urmează să descopăr o poveste sumbră, apăsătoare și poate chiar puțin înfricoșătoare. Sinopsisul mi-a stârnit și el curiozitatea, mai ales prin ideea unei tinere care ajunge să lucreze pentru o familie bogată, într-un loc aparent perfect, dar în care lucrurile încep treptat să devină suspecte. Mă așteptam la un thriller psihologic care să mă țină în suspans și să mă facă să mă întreb în permanență ce se ascunde în spatele aparențelor. Din păcate, deși ideea de la care pornește povestea mi-a plăcut, pe parcurs am simțit că mă îndepărtez din ce în ce mai mult de ea.
Acțiunea o urmărește pe Emmylou, o tânără din Franța care pleacă în Anglia pentru a lucra ca au pair. Decizia ei vine după o perioadă dificilă din viața sa, marcată de moartea celei mai bune prietene, Morgane, care s-a sinucis. Pierderea acesteia continuă să o afecteze, iar Emmylou încearcă să își găsească un nou rost și să meargă mai departe, chiar dacă trecutul încă o apasă. Noul loc de muncă pare o oportunitate bună, iar tânăra speră că această schimbare o va ajuta să își construiască o viață mai bună. Nu știe însă că ajunge într-un mediu în care va avea tot mai multe motive să se simtă neliniștită.
Emmylou se mută la Hidden Grove, un complex rezidențial exclusivist din apropierea Londrei, unde locuiesc familii înstărite, înconjurate de case elegante, grădini îngrijite și mașini scumpe. Totul pare bine organizat, iar locuitorii dau impresia că duc o viață lipsită de griji. Tânăra este angajată de James și Monica White pentru a avea grijă de cei doi băieți ai lor, Lewis și Simon. La început, noul loc de muncă pare să fie exact ceea ce căuta, însă destul de repede își dă seama că atmosfera din casă este departe de a fi una obișnuită. În spatele imaginii de familie respectabilă se ascund tensiuni, reguli greu de înțeles și lucruri despre care nimeni nu pare dispus să vorbească.
James White este unul dintre personajele care contribuie la această senzație de nesiguranță. La prima vedere, pare un om bogat, cu o viață bine pusă la punct, dar comportamentul său și anumite informații pe care le oferă ridică semne de întrebare. Monica, soția lui, este mai distantă și pare să aibă propriile probleme, pe care încearcă să le ascundă în spatele unei imagini elegante și controlate. Relația dintre cei doi nu este atât de simplă pe cât pare, iar Emmylou începe să observe că există tensiuni pe care nu le poate explica. Cu cât încearcă să înțeleagă mai bine familia pentru care lucrează, cu atât simte că află mai puține lucruri concrete și că se lovește de tot mai multe întrebări.
Nici copiii nu sunt lipsiți de mister. Simon băiatul mai mic de care Emmylou trebuie să aibă grijă, în timp ce Lewis, fratele său mai mare, atrage atenția prin starea lui de sănătate și prin comportamentul uneori neobișnuit. Lewis folosește o cârjă și pare să aibă o lume interioară în care Emmylou nu reușește să pătrundă cu ușurință. Interesul lui pentru religie și unele dintre reacțiile sale o fac pe tânără să se întrebe ce se întâmplă cu adevărat în familia White. În loc să găsească răspunsuri, ea ajunge să observe tot mai multe detalii care nu se potrivesc și să se simtă din ce în ce mai inconfortabil în propria casă.
Pe lângă familia White, Emmylou încearcă să îi cunoască și pe ceilalți locuitori ai complexului. Mitchel și Holly, un alt cuplu din Hidden Grove, par la început mai deschiși și mai prietenoși. Comparându-i cu angajatorii săi, Emmylou începe să se întrebe de ce lucrurile sunt atât de diferite de la o casă la alta și de ce în familia White simte mereu că trebuie să fie atentă la ceea ce spune și face. Treptat, își dă seama că Hidden Grove nu este doar un cartier de lux, ci și o comunitate închisă, în care relațiile dintre oameni sunt mai complicate decât lasă să se vadă. Există reguli nescrise, ritualuri stranii și secrete pe care nimeni nu pare dispus să le dezvăluie.
Mi-a plăcut ideea acestui loc în care totul pare perfect la exterior, dar în care, odată ce ajungi să privești mai atent, începi să observi tot felul de lucruri neliniștitoare. Mi se pare o premisă potrivită pentru un thriller psihologic, mai ales pentru că Emmylou este o persoană din afara comunității și nu cunoaște regulile după care funcționează aceasta. Cititorul descoperă lucrurile în același timp cu ea, iar lipsa unor explicații clare creează o stare de nesiguranță. Nu știi exact în cine poți avea încredere și nici dacă toate lucrurile care o sperie pe protagonistă au o explicație reală.
De fapt, acesta a fost unul dintre aspectele care mi-au plăcut cel mai mult la poveste. Pe măsură ce Emmylou observă tot mai multe lucruri ciudate, începi să te întrebi dacă se întâmplă cu adevărat ceva suspect sau dacă ea ajunge să interpreteze anumite situații într-un mod exagerat. Tânăra este departe de casă, trece printr-o perioadă dificilă și se simte tot mai izolată, așa că este firesc să te întrebi cât de mult îi influențează toate acestea felul în care vede lumea din jur. Tocmai această nesiguranță m-a făcut să continui lectura. Chiar dacă nu eram întotdeauna pe deplin implicată în acțiune, voiam să aflu dacă bănuielile ei erau întemeiate și cum aveau să se rezolve lucrurile.
Din păcate, principala mea problemă cu această carte a fost stilul de scriere al autoarei. Am simțit de multe ori că sunt prea multe gânduri care apar unul după altul, fără o legătură suficient de clară între ele. Se trece brusc de la o idee la alta, de la ceea ce se întâmplă în prezent la amintiri, observații sau reflecții care par să apară fără un motiv evident. În loc să mă ajute să înțeleg mai bine personajele, aceste schimbări m-au făcut uneori să pierd firul poveștii. Au fost pasaje în care simțeam că narațiunea se îndepărtează de ceea ce era cu adevărat important, iar când revenea la acțiune îmi era greu să mă reconectez cu ea.
La un moment dat, felul în care erau prezentate anumite gânduri mi s-a părut atât de dezordonat, încât am avut senzația că îmi lipsesc pagini din carte. Unele idei păreau să nu aibă o continuare firească, iar trecerile dintre pasaje erau atât de bruște, încât m-am întrebat dacă nu cumva există și o problemă de traducere. Nu spun că aceasta este neapărat explicația, însă a fost o impresie pe care am avut-o în timpul lecturii. Mi-ar fi plăcut ca povestea să fie mai bine structurată, iar gândurile lui Emmylou să fie integrate într-un mod mai natural în acțiune. Cred că astfel aș fi reușit să mă apropii mai mult de personaj și să simt mai intens atmosfera pe care autoarea încearcă să o creeze.
Îmi pare rău că nu am fost mai captivată de această poveste, pentru că ideea de bază chiar mi s-a părut interesantă. O tânără care încearcă să o ia de la capăt ajunge într-o comunitate izolată, unde oamenii ascund secrete și unde lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple pe cât par. La acestea se adaugă trecutul dureros al protagonistei și îndoiala permanentă legată de ceea ce vede și simte. Toate aceste elemente ar fi putut forma un thriller psihologic foarte bun pentru gusturile mele. Totuși, am simțit că potențialul poveștii nu este valorificat pe deplin, iar problemele de stil au avut un impact destul de mare asupra experienței mele de lectură.
Trebuie menționat și faptul că acesta este romanul de debut al lui Sidonie Bonnec. Poate că lipsa de experiență se simte în felul în care este construită narațiunea și în modul în care sunt legate anumite idei. Nu consider că o carte de debut trebuie să fie perfectă, însă cred că, în cazul acesta, povestea ar fi avut nevoie de mai multă atenție la nivelul scrierii. Autoarea pornește de la o idee care stârnește curiozitatea și reușește să creeze o atmosferă neliniștitoare, dar stilul nu m-a ajutat întotdeauna să rămân conectată la ceea ce se întâmplă.
Per total, „Cântec de leagăn” a fost o lectură care mi-a stârnit curiozitatea, dar care nu a reușit să mă cucerească pe deplin. Mi-a plăcut misterul din jurul familiei White și al comunității Hidden Grove, precum și sentimentul că ceva nu este în regulă, chiar dacă nu poți spune exact ce. Am continuat să citesc pentru că voiam să aflu adevărul și să văd cum se vor lega toate lucrurile, însă nu am simțit implicarea pe care mi-aș fi dorit-o. Stilul de scriere a fost principalul motiv pentru care povestea nu a funcționat atât de bine pentru mine, și mi se pare păcat, având în vedere premisa.
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Analogii, Antologii; Anca și cărtile; Biblioteca lui Liviu; Cărțile mele și alți demoni; Ciobanul de azi; Citește-mi-l; Falled; Fata cu cartea; Literatura pe tocuri; Fantaliria.
Un proiect Crime Club:
Lullaby – Sidonie Bonnec
I was very intrigued by the book „Lullaby” by Sidonie Bonnec, primarily because of its cover, which gave me the impression that I was about to discover a dark, unsettling, and perhaps even slightly frightening story. The synopsis also piqued my curiosity, especially with the idea of a young woman who starts working for a wealthy family in what appears to be a perfect setting, only for things to gradually become suspicious. I was expecting a psychological thriller that would keep me on edge and constantly make me wonder what was hiding beneath the surface. Unfortunately, although I liked the premise of the story, I felt myself becoming increasingly disconnected from it as I progressed through the book.
The story follows Emmylou, a young woman from France who moves to England to work as an au pair. Her decision comes after a difficult period in her life, marked by the death of her best friend, Morgane, who died by suicide. Her loss continues to affect her, and Emmylou is trying to find a new purpose in life and move forward, even though her past still weighs heavily on her. Her new job seems like a good opportunity, and she hopes that this change will help her build a better life. However, she has no idea that she is entering an environment where she will have increasingly more reasons to feel uneasy.
Emmylou moves to Hidden Grove, an exclusive residential community near London, where wealthy families live in elegant houses surrounded by manicured gardens and expensive cars. Everything appears well-organized, and the residents give the impression of leading carefree lives. The young woman is hired by James and Monica White to look after their two boys, Lewis and Simon. At first, the new job seems to be exactly what she was looking for, but she soon realizes that the atmosphere in the house is far from ordinary. Behind the image of a respectable family lie tensions, rules that are difficult to understand, and things that no one seems willing to talk about.
James White is one of the characters who contributes to this feeling of unease. At first glance, he appears to be a wealthy man whose life is perfectly in order, but his behavior and certain details he shares raise questions. Monica, his wife, is more distant and seems to have problems of her own, which she tries to conceal behind an elegant and controlled appearance. Their relationship is not as straightforward as it seems, and Emmylou begins to notice tensions she cannot explain. The more she tries to understand the family she works for, the more she feels that she is learning fewer concrete details and encountering more and more questions.
The children are not without their own mysteries, either. Simon is the younger boy Emmylou is supposed to look after, while Lewis, his older brother, draws attention because of his health condition and sometimes unusual behavior. Lewis uses a crutch and seems to inhabit an inner world that Emmylou struggles to understand. His interest in religion and some of his reactions make the young woman wonder what is really going on within the White family. Instead of finding answers, she notices more and more details that do not add up and begins to feel increasingly uncomfortable in her own home.
Besides getting to know the White family, Emmylou also tries to become acquainted with the other residents of the community. Mitchel and Holly, another couple living in Hidden Grove, initially seem more open and friendly. Comparing them with her employers, Emmylou begins to wonder why things are so different from one household to another and why she always feels she has to be careful about what she says and does around the Whites. Gradually, she realizes that Hidden Grove is not just an upscale neighborhood but also a closed community where relationships between people are more complicated than they appear. There are unwritten rules, strange rituals, and secrets that no one seems willing to reveal.
I liked the idea of a place where everything appears perfect on the outside, but where, once you look a little closer, you begin to notice all sorts of unsettling things. I think this is a great premise for a psychological thriller, especially because Emmylou is an outsider who is unfamiliar with the rules governing the community. The reader discovers things alongside her, and the lack of clear explanations creates a sense of uncertainty. You never know exactly whom you can trust or whether everything that frightens the protagonist has a genuine explanation.
In fact, this was one of the aspects I enjoyed most about the story. As Emmylou notices more and more strange things, you begin to wonder whether something suspicious is really happening or whether she is simply interpreting certain situations in an exaggerated way. The young woman is far from home, going through a difficult period in her life, and feeling increasingly isolated, so it is only natural to wonder how much these circumstances influence the way she sees the world around her. This very uncertainty kept me reading. Even though I was not always fully invested in the plot, I wanted to find out whether her suspicions were justified and how everything would eventually unfold.
Unfortunately, my main problem with this book was the author’s writing style. I often felt that there were too many thoughts appearing one after another, without a sufficiently clear connection between them. The narrative jumps abruptly from one idea to another, shifting from present events to memories, observations, or reflections that seem to appear without any obvious reason. Instead of helping me understand the characters better, these changes sometimes made me lose track of the story. There were passages where I felt the narrative was drifting away from what was actually important, and when it returned to the plot, I found it difficult to reconnect with it.
At one point, the way certain thoughts were presented seemed so disorganized that I felt as though I were missing pages from the book. Some ideas seemed to have no natural continuation, and the transitions between passages were so abrupt that I began to wonder whether there might also be an issue with the translation. I am not necessarily saying that this was the case, but it was an impression I had while reading. I would have liked the story to be better structured and Emmylou’s thoughts to be integrated into the narrative more naturally. I believe this would have helped me connect with the character on a deeper level and experience the atmosphere the author was trying to create more intensely.
I am sorry I was not more captivated by this story because I genuinely found its central premise interesting. A young woman trying to start over ends up in an isolated community where people hide secrets and things are far from being as simple as they appear. Added to this are the protagonist’s painful past and her constant uncertainty about what she sees and feels. All these elements could have made for an excellent psychological thriller, at least for my taste. However, I felt that the story’s potential was never fully realized, and the issues with the writing had a considerable impact on my reading experience.
It is also worth mentioning that this is Sidonie Bonnec’s debut novel. Perhaps her lack of experience shows in the way the narrative is constructed and certain ideas are connected. I do not believe a debut novel has to be perfect, but I think this particular story would have benefited from more attention to the writing itself. The author starts with an intriguing premise and manages to create an unsettling atmosphere, but her writing style did not always help me stay engaged with what was happening.
Overall, „Lullaby” was a read that piqued my curiosity but ultimately failed to win me over completely. I enjoyed the mystery surrounding the White family and the Hidden Grove community, as well as the feeling that something was wrong, even when it was impossible to pinpoint exactly what. I kept reading because I wanted to uncover the truth and see how everything would come together, but I never felt as invested in the story as I would have liked. The writing style was the main reason the book did not work as well for me, which is a shame considering how promising the premise was.
