- Rating: ★★★★★
- Editura: Bookzone
- Traducere: Ionel Ghiragosian
- Pagini: 224
- Goodreads: Regatul ghețurilor și al înstelării
- Poate fi cumpărată de aici: https://bookzone.ro/carte/regatul-gheturilor-si-al-instelarii-acotar-vol-4-editie-hardcover-bkz
Mi-a plăcut foarte mult și acest volum din seria „ACOTAR”, mai ales pentru că mi-a oferit ocazia să mă întorc în Velaris și să petrec puțin mai mult timp alături de personajele de care m-am atașat atât de mult. „Regatul ghețurilor și al înstelării” de Sarah J. Maas este o carte diferită de volumele anterioare, fiind mai liniștită și mai puțin concentrată pe acțiune, însă tocmai acest lucru mi s-a părut potrivit după tot ce s-a întâmplat în războiul cu Hybern. După atâtea momente tensionate, pierderi și suferințe, cred că personajele meritau câteva clipe în care să respire, să se bucure de lucrurile simple și să încerce să-și pună ordine în gânduri.
Acțiunea ne readuce în Velaris, orașul pe care l-am îndrăgit încă de la primele pagini ale seriei, în apropierea Solstițiului de Iarnă. Străzile sunt acoperite de zăpadă, oamenii se pregătesc de sărbătoare, iar atmosfera este una caldă, în ciuda frigului de afară. Feyre se întoarce în mijlocul familiei sale alese, alături de Rhysand și de ceilalți membri ai Curții Nopții, încercând să se bucure de această perioadă specială. Mi-a plăcut mult felul în care Sarah J. Maas descrie Velaris în această perioadă, pentru că am avut senzația că mă plimb și eu pe străzile lui, admirând luminile, decorațiunile și toată agitația pregătirilor de sărbătoare.
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult a fost să văd personajele într-o ipostază mai relaxată, mai apropiată de viața lor de zi cu zi. După războiul cu Hybern, după toate pierderile și momentele în care au fost nevoite să lupte pentru cei dragi, mi s-a părut frumos să le văd adunându-se, glumind, făcând planuri și bucurându-se de compania celorlalți. Bineînțeles, nu totul este perfect, iar cartea ne arată că întoarcerea la normalitate nu se întâmplă peste noapte. Chiar dacă pericolul imediat a trecut, fiecare poartă încă în suflet urmele celor întâmplate.
Feyre mi-a plăcut și în acest volum, mai ales pentru că am putut să o văd dincolo de rolul de războinică și de toate responsabilitățile pe care le-a avut până acum. Este o femeie care a trecut prin foarte multe, iar acum încearcă să se bucure de ceea ce a câștigat, fără să uite însă prețul plătit. Mi-a plăcut să o văd preocupată de lucrurile mărunte, de oamenii din jurul ei și de dorința de a construi ceva frumos pentru viitor. Relația ei cu Rhysand mi s-a părut în continuare foarte frumoasă, iar momentele lor petrecute împreună mi-au oferit acea senzație de apropiere și siguranță pe care o așteptam după tot haosul din volumele precedente.
Rhysand rămâne unul dintre personajele mele preferate, iar în această poveste mi-a plăcut să-l descopăr într-o lumină ceva mai personală. Dincolo de imaginea conducătorului puternic, care trebuie să ia decizii dificile și să-și protejeze curtea, avem ocazia să vedem și partea lui sensibilă, atentă și uneori jucăușă. Relația cu Feyre este unul dintre punctele care mi-au adus multă bucurie, pentru că între ei există nu doar iubire, ci și prietenie, încredere și acel sentiment că se pot baza unul pe celălalt. Mi-au plăcut momentele în care îi vedem pur și simplu fiind împreună, fără să fie nevoie ca fiecare întâlnire să fie însoțită de un pericol sau de o revelație importantă.
Mi-a făcut plăcere să petrec mai mult timp și alături de Cassian, Azriel, Mor, Amren și Nesta, pentru că fiecare aduce ceva diferit în poveste. Cassian mi s-a părut în continuare un personaj plin de energie, cu un umor care mai destinde atmosfera, dar și cu o sensibilitate pe care nu o arată întotdeauna în mod direct. Azriel rămâne mai retras și greu de descifrat, însă tocmai această discreție îl face interesant, iar momentele în care aflăm mai multe despre el mi-au stârnit curiozitatea. Mor aduce acea căldură și acea poftă de viață de care grupul are nevoie, deși și povestea ei ascunde lucruri care nu sunt deloc ușor de dus. În ceea ce o privește pe Amren, mi-a plăcut să-i regăsesc personalitatea puternică și replicile care îi reflectă perfect caracterul.
Nesta a fost, pentru mine, unul dintre personajele care mi-au atras cel mai mult atenția. Este încă prinsă între furie, durere și propriile amintiri, iar felul în care se îndepărtează de ceilalți arată cât de greu îi este să accepte tot ce s-a întâmplat. Nu este un personaj ușor de înțeles sau de îndrăgit în fiecare moment, însă tocmai imperfecțiunile ei o fac să pară mai reală. Mi-a plăcut că autoarea nu încearcă să-i grăbească vindecarea și nici să-i ofere răspunsuri simple la probleme complicate. Povestea ei lasă loc pentru multe întrebări și mi-a trezit dorința de a afla ce se va întâmpla mai departe, mai ales în privința relației cu Cassian.
Un alt aspect pe care l-am apreciat foarte mult a fost faptul că povestea este prezentată din perspectiva mai multor personaje principale. Mi s-a părut o alegere inspirată, pentru că astfel am avut ocazia să le cunosc mai bine gândurile, temerile și dorințele, nu doar prin ceea ce fac sau spun în prezența celorlalți. Fiecare are propriul fel de a privi lucrurile, propriile răni și propriile motive pentru care reacționează într-un anumit mod. Mi-a plăcut să descopăr aceste diferențe și să înțeleg mai bine dinamica grupului, mai ales că uneori ceea ce vedem din exterior nu reflectă deloc ceea ce se petrece în interiorul unui personaj.
Chiar dacă este un volum mai scurt și mai liniștit, nu mi s-a părut lipsit de importanță pentru serie. Dincolo de atmosfera de sărbătoare, de cadouri și de momentele amuzante, există și tristețe, singurătate, vinovăție și dificultatea de a merge mai departe după experiențe traumatizante. Mi-a plăcut felul în care autoarea îmbină aceste stări și ne amintește că, uneori, cele mai grele lupte sunt cele pe care le ducem cu noi înșine. În același timp, cartea oferă și câteva indicii despre ceea ce ar putea urma, iar anumite momente mi-au stârnit curiozitatea în legătură cu viitorul personajelor.
Am citit acest volum cu mult drag și cred că a venit exact la momentul potrivit în serie. Mi-a oferit o pauză binevenită de la războaie, confruntări și situații-limită, fără să piardă legătura cu evenimentele care au făcut povestea atât de intensă până acum. Mi-a plăcut să-i văd pe Feyre, Rhysand și ceilalți încercând să-și regăsească echilibrul, să se apropie unii de alții și să descopere că mai există motive de bucurie chiar și după cele mai grele perioade. Pentru mine, farmecul acestui volum stă tocmai în aceste momente aparent simple, care capătă o semnificație aparte atunci când știi prin câte au trecut personajele.
Per total, îi ofer cinci stele și îl recomand cu drag celor care au îndrăgit seria „ACOTAR” și își doresc să se mai bucure puțin de universul creat de Sarah J. Maas. Cred că este un volum care trebuie citit cu așteptările potrivite: nu avem parte de aceeași acțiune intensă ca în cărțile precedente, ci de o poveste despre apropiere, familie, iubire și procesul de a-ți reveni după pierderi. Pentru mine, a fost o reîntâlnire foarte plăcută cu niște personaje dragi, iar atmosfera de iarnă, momentele lor împreună și perspectivele diferite au făcut lectura să fie una de care m-am bucurat cu adevărat.
A Court of Frost and Starlight – Sarah J. Maas (A Court of Thorns and Roses, #4)
I really enjoyed this installment in the „ACOTAR” series, especially because it gave me the chance to return to Velaris and spend a little more time with the characters I have grown so attached to. „A Court of Frost and Starlight” by Sarah J. Maas is different from the previous books, as it is quieter and less focused on action, but I actually think that was exactly what the story needed after everything that happened during the war with Hybern. After so many tense moments, losses, and painful experiences, I think the characters deserved a little time to breathe, enjoy the simple things in life, and try to sort through their thoughts.
The story takes us back to Velaris, a city I fell in love with from the very first pages of the series, as the Winter Solstice approaches. The streets are covered in snow, people are getting ready for the celebrations, and the atmosphere feels warm despite the cold outside. Feyre returns to her chosen family, alongside Rhysand and the other members of the Night Court, trying to enjoy this special time of year. I really liked the way Sarah J. Maas describes Velaris during this season because I felt as though I was walking through its streets myself, admiring the lights, decorations, and all the excitement surrounding the holiday preparations.
One of the things I enjoyed most was seeing the characters in a more relaxed setting, getting a glimpse of what their everyday lives look like. After the war with Hybern, all the losses, and all the moments when they had to fight for the people they love, it was lovely to see them gathering together, joking around, making plans, and simply enjoying each other’s company. Of course, not everything is perfect, and the book shows us that returning to normal life doesn’t happen overnight. Even though the immediate danger has passed, each of them still carries the scars of everything they have been through.
I enjoyed Feyre in this book as well, especially because I got to see her beyond her role as a warrior and all the responsibilities she has carried so far. She is a woman who has been through so much, and now she is trying to enjoy what she has gained without forgetting the price she had to pay. I liked seeing her focus on the little things, the people around her, and her desire to build something beautiful for the future. Her relationship with Rhysand is still lovely, and their moments together gave me that sense of closeness and security I had been hoping for after all the chaos in the previous books.
Rhysand remains one of my favorite characters, and in this story, I enjoyed discovering a more personal side of him. Beyond the image of a powerful High Lord who has to make difficult decisions and protect his court, we also get to see his sensitive, thoughtful, and sometimes playful side. His relationship with Feyre is one of the things that brought me the most joy because their bond is built not only on love but also on friendship, trust, and the feeling that they can always rely on each other. I loved the moments when we simply get to see them being together, without every encounter needing to involve danger or some major revelation.
I also enjoyed spending more time with Cassian, Azriel, Mor, Amren, and Nesta, as each of them brings something different to the story. Cassian still strikes me as a character full of energy, with a sense of humor that helps lighten the mood, but also with a sensitivity he doesn’t always show openly. Azriel remains reserved and difficult to read, but that is exactly what makes him so interesting, and the moments when we learn a little more about him definitely sparked my curiosity. Mor brings warmth and a zest for life that the group needs, even though her own story holds things that are far from easy to deal with. As for Amren, I enjoyed seeing her strong personality again, along with the sharp remarks that reflect her character so perfectly.
Nesta was one of the characters who caught my attention the most. She is still caught between anger, pain, and her own memories, and the way she distances herself from everyone shows just how difficult it is for her to come to terms with everything that has happened. She isn’t an easy character to understand or love at every moment, but I think her flaws are exactly what make her feel more real. I liked that the author doesn’t rush her healing or offer simple answers to complicated problems. Her story leaves plenty of questions unanswered and made me want to find out what happens next, especially when it comes to her relationship with Cassian.
Another aspect I really appreciated was the fact that the story is told from the perspectives of several main characters. I thought this was a great choice because it allowed me to understand their thoughts, fears, and desires better, rather than getting to know them only through what they do or say in front of others. Each of them has their own way of seeing things, their own wounds, and their own reasons for reacting the way they do. I enjoyed discovering these differences and getting a better understanding of the group’s dynamics, especially since what we see on the outside doesn’t always reflect what is going on inside a character.
Even though this is a shorter and quieter installment, I didn’t find it any less important to the series. Beyond the festive atmosphere, the gifts, and the funny moments, there is also sadness, loneliness, guilt, and the struggle to move forward after traumatic experiences. I liked the way the author balances these emotions and reminds us that sometimes the hardest battles are the ones we fight within ourselves. At the same time, the book offers a few hints about what might come next, and certain moments definitely made me curious about the characters’ futures.
I read this book with so much affection, and I think it came at exactly the right point in the series. It gave me a much-needed break from wars, confrontations, and life-threatening situations without losing its connection to the events that have made the story so intense up to this point. I loved seeing Feyre, Rhysand, and the others trying to find their balance again, grow closer to one another, and discover that there are still reasons to be happy, even after the hardest times. For me, the charm of this installment lies precisely in these seemingly simple moments, which take on a whole new meaning when you know everything the characters have been through.
Overall, I’m giving it five stars, and I wholeheartedly recommend it to anyone who has fallen in love with the „ACOTAR” series and wants to spend a little more time in the world created by Sarah J. Maas. I think this is a book best approached with the right expectations: we don’t get the same level of intense action as in the previous books, but rather a story about connection, family, love, and the process of healing after loss. For me, it was a truly lovely reunion with characters I care about, and the winter atmosphere, their moments together, and the different perspectives made this a reading experience I genuinely enjoyed.
