- Rating: ★★★★★
- Editura: Bookzone
- Traducere: Ionel Ghiragosian
- Pagini: 688
- Goodreads: Regatul aripilor și al pieirii
- Poate fi cumpărată de aici: https://bookzone.ro/carte/regatul-aripilor-si-al-pieirii-acotar-vol-3-editie-hardcover-bkz
Mi-a plăcut enorm volumul acesta și cred că, după ce am ajuns la final, pot spune fără să stau prea mult pe gânduri că seria „Regatul spinilor și al trandafirilor” a devenit una dintre preferatele mele, atât în zona fantasy, cât și în cea romantasy. Și asta în condițiile în care sunt abia la volumul al treilea! Îmi place din ce în ce mai mult lumea creată de Sarah J. Maas, felul în care construiește povestea și, mai ales, modul în care personajele ajung să se schimbe de la o carte la alta. Am început seria curioasă să văd despre ce este vorba, dar acum simt că m-am atașat cu adevărat de personajele ei și că vreau să aflu tot mai multe despre lumea în care trăiesc. Cartea aceasta mi-a oferit exact ce îmi doream de la un fantasy bun: acțiune, emoție, personaje interesante, secrete, răsturnări de situație și o poveste de dragoste care continuă să mă cucerească.
În acest volum, o regăsim pe Feyre după întoarcerea ei în Regatul Primăverii, însă lucrurile sunt departe de a fi așa cum par. După tot ce s-a întâmplat în volumul anterior, ea nu se mai întoarce ca fata vulnerabilă care nu știa în cine să aibă încredere, ci ca o persoană care și-a descoperit puterea și care știe foarte bine ce are de făcut. De data aceasta, trebuie să joace un rol, să-și ascundă adevăratele intenții și să-i facă pe cei din jur să creadă că lucrurile sunt exact așa cum și le imaginează ei. Mi-a plăcut mult această parte a poveștii, pentru că Feyre trebuie să fie mereu atentă la ceea ce spune și la felul în care se comportă. Fiecare conversație poate ascunde un pericol, fiecare gest poate trezi suspiciuni, iar o singură greșeală ar putea compromite tot ceea ce încearcă să construiască. Este interesant să o vezi în această ipostază, mai ales dacă te gândești cât de mult s-a schimbat de la începutul seriei.
Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult a fost să urmăresc în continuare evoluția lui Feyre. Pentru mine, ea este genul de personaj care devine tot mai interesant pe măsură ce povestea avansează. Nu este perfectă și nici nu are mereu toate răspunsurile, dar tocmai asta o face să pară mai reală. A trecut prin experiențe care au schimbat-o profund, a fost nevoită să ia decizii dificile și a învățat că, uneori, trebuie să-și găsească singură puterea de a merge mai departe. În acest volum, mi-a plăcut să văd cât de hotărâtă este să lupte pentru oamenii pe care îi iubește și cât de departe este dispusă să meargă pentru a-i proteja. În același timp, mi-a plăcut că nu uită cine este și că nu mai acceptă să fie tratată ca o persoană care trebuie doar protejată de ceilalți. Feyre își asumă un rol important în ceea ce urmează, iar eu am simțit că fiecare experiență prin care a trecut până acum a contribuit la persoana care este în prezent.
Și, bineînțeles, trebuie să vorbesc despre Feyre și Rhysand, pentru că relația lor este, sincer, un vis absolut pentru mine. Îmi place enorm felul în care sunt construiți împreună și cum iubirea dintre ei nu se bazează doar pe atracție sau pe momente romantice, ci și pe încredere, respect și sprijin reciproc. Rhys nu încearcă să-i ia lui Feyre dreptul de a alege și nici nu îi cere să fie altcineva pentru a merita iubirea lui. Din contră, o încurajează să-și descopere puterea, să ia propriile decizii și să stea alături de el ca un egal. Iar Feyre, la rândul ei, îl vede dincolo de imaginea pe care ceilalți o au despre el și înțelege că, în spatele atitudinii sale uneori ironice și a aparenței de persoană de neclintit, se află cineva care poartă foarte multe pe umeri. Îmi place că se pot baza unul pe celălalt chiar și atunci când situațiile devin complicate și că nu trebuie să renunțe la cine sunt pentru a fi împreună. Pentru mine, relația lor este unul dintre cele mai frumoase aspecte ale seriei și unul dintre motivele pentru care îmi doresc să continui să citesc cărțile.
Un alt lucru care mă bucură pe măsură ce avansez cu seria este că încep, în sfârșit, să înțeleg toate acele filmulețe și postări despre „ACOTAR” pe care le-am văzut de-a lungul anilor. Înainte să citesc cărțile, vedeam personaje, replici și momente despre care nu știam aproape nimic, dar acum, după ce am ajuns aici, multe dintre ele capătă un sens cu totul diferit. Înțeleg de ce anumite personaje sunt atât de îndrăgite, de ce unele relații au devenit atât de populare și de ce lumea creată de Sarah J. Maas a reușit să strângă atât de mulți cititori în jurul ei. Este o senzație foarte plăcută să descoperi singură toate aceste lucruri și să ajungi să înțelegi de ce o serie a rămas atât de prezentă în discuțiile fanilor ani la rând. Și, sincer, dacă primele trei volume mi-au plăcut atât de mult, sunt foarte curioasă să văd ce mă mai așteaptă în continuare.
În ceea ce privește acțiunea, volumul acesta nu duce deloc lipsă de momente tensionate. Războiul se apropie, iar Prythianul se află într-o situație în care fiecare alegere poate avea consecințe grave. Feyre și cei din jurul ei trebuie să găsească o cale de a aduce împreună regate care au fost mult timp despărțite de rivalități, neîncredere și conflicte mai vechi. Nu este deloc simplu să convingi oameni care s-au considerat dușmani timp de generații să lupte pentru aceeași cauză, mai ales când fiecare are propriile interese și propriile temeri. Mi-a plăcut că povestea nu se concentrează doar pe bătălii și pe confruntările directe, ci și pe toate lucrurile care se întâmplă înainte ca personajele să ajungă față în față cu adevăratul pericol. Negocierile, discuțiile, promisiunile și încercările de a câștiga încrederea celorlalți sunt la fel de importante ca lupta în sine. Uneori, am avut impresia că o singură decizie greșită ar putea distruge tot ceea ce personajele au încercat să construiască până atunci, iar tocmai această nesiguranță m-a făcut să citesc cu și mai mult interes.
Iar când vine vorba despre comploturi, alianțe și răsturnări de situație, Sarah J. Maas chiar știe cum să-și țină cititorii în priză. Au fost momente în care am crezut că am înțeles încotro se îndreaptă povestea, doar pentru ca următoarea întâmplare să schimbe complet situația. Unele personaje ajung să joace roluri la care nu m-aș fi gândit, anumite informații capătă un alt sens atunci când afli mai multe despre ele, iar alianțele nu sunt întotdeauna atât de sigure pe cât par la început. Mi-au plăcut în mod special momentele în care am fost nevoită să-mi schimb părerea despre o anumită situație sau să privesc un personaj dintr-o perspectivă diferită. Nu toate surprizele pot fi anticipate, iar unele dintre ele m-au prins complet nepregătită. Tocmai de aceea, am simțit că trebuie să fiu atentă la detalii și la felul în care fiecare eveniment se leagă de cele întâmplate înainte. Îmi place când o poveste reușește să mă surprindă fără să simt că lucrurile se întâmplă doar de dragul de a șoca cititorul, iar aici am găsit multe momente care m-au făcut să vreau să mai citesc încă un capitol.
Pe lângă Feyre și Rhysand, mi-a plăcut foarte mult și faptul că personajele secundare au un rol important în desfășurarea evenimentelor. Familia pe care Feyre și-a găsit-o în Curtea Nopții nu este formată din personaje perfecte, care se înțeleg mereu și care iau întotdeauna cele mai bune decizii. Fiecare are propriile probleme, propriile temeri și propriul mod de a face față lucrurilor prin care trece. Tocmai de aceea, dinamica dintre ei mi se pare atât de interesantă. Îmi place că, dincolo de momentele în care se tachinează sau încearcă să pară de neclintit, există o legătură puternică între ei și o dorință sinceră de a se proteja reciproc. Personajele acestea nu sunt importante doar pentru că o ajută pe Feyre, ci și pentru că au propriile povești, propriile conflicte și propriile motive pentru care aleg să lupte. Iar faptul că fiecare contribuie într-un fel la ceea ce se întâmplă face ca lumea seriei să pară mult mai vie și mai complexă.
Un alt aspect care m-a impresionat a fost devotamentul personajelor. Pe măsură ce povestea avansează, devine tot mai clar că lupta lor nu este doar despre putere, teritorii sau dorința de a învinge un adversar. Este despre oamenii pe care vor să-i protejeze, despre promisiunile pe care și le-au făcut și despre lucrurile la care nu sunt dispuși să renunțe. Mi-a plăcut să văd cât de mult sunt pregătiți să riște unii pentru ceilalți și cum, chiar și atunci când situația pare fără ieșire, continuă să caute o soluție. Desigur, există și momente în care deciziile lor sunt greu de înțeles sau în care sacrificiile pe care sunt dispuși să le facă par aproape imposibile, dar cred că tocmai acestea dau greutate poveștii. Nu este vorba doar despre personaje puternice care se luptă cu adversari periculoși, ci despre personaje care au ceva de pierdut și care știu foarte bine ce înseamnă să lupți pentru cineva drag. Iar felul în care Sarah J. Maas îmbină aceste sentimente cu acțiunea și cu miza războiului a fost unul dintre lucrurile care m-au ținut cel mai mult conectată la carte.
Mi-a plăcut și ritmul poveștii, chiar dacă sunt multe lucruri de urmărit și destule personaje care își fac simțită prezența. Pe măsură ce tensiunea crește, simți că războiul nu mai este doar o amenințare îndepărtată, ci ceva care se apropie inevitabil și care va schimba viețile tuturor. Există momente mai liniștite, în care personajele au ocazia să-și arate vulnerabilitatea, dar și secvențe în care totul se desfășoară atât de repede, încât abia ai timp să înțelegi ce s-a întâmplat înainte să apară o nouă problemă. Mi se pare că această alternanță funcționează foarte bine, pentru că momentele emoționale fac ca pericolele să conteze mai mult, iar scenele de acțiune dau și mai multă greutate relațiilor dintre personaje. În plus, mi-a plăcut felul în care autoarea reușește să păstreze în centrul poveștii atât conflictul dintre regate, cât și legăturile personale care îi motivează pe cei implicați. Nu este doar o poveste despre un război care trebuie câștigat, ci și despre ceea ce îi face pe oameni să lupte atunci când pierderea devine o posibilitate reală.
Per total, „Regatul aripilor și al pieirii” a fost o lectură de cinci stele pentru mine. Mi-a plăcut foarte mult povestea, am fost bucuroasă să o urmăresc din nou pe Feyre și să văd cât de departe a ajuns, iar relația ei cu Rhysand continuă să fie unul dintre lucrurile mele preferate din întreaga serie. Am apreciat comploturile, alianțele, surprizele la care nu m-am așteptat și devotamentul personajelor, care reușesc să mă impresioneze chiar și după tot ce am citit până acum. În același timp, mă bucur că am început această serie și că am ocazia să descopăr singură toate momentele despre care am văzut atât de multe discuții în ultimii ani. Știu că mai am volume de parcurs, dar, dacă primele trei cărți sunt un indiciu pentru ceea ce urmează, sunt convinsă că seria aceasta va rămâne mult timp printre preferatele mele. Pentru mine, Sarah J. Maas a reușit să creeze o lume în care magia, iubirea, prietenia, sacrificiul și lupta pentru ceea ce contează se împletesc într-un mod care mă face să-mi doresc să mă întorc mereu la personaje. Recomand cu drag cartea celor care iubesc fantasy-ul cu multă acțiune, personaje bine conturate, relații care evoluează firesc și suficiente răsturnări de situație cât să nu te lase să ghicești totul de la început.
A Court of Wings and Ruin – Sarah J. Maas (A Court of Thorns and Roses, #3)
I absolutely loved this book, and now that I’ve reached the end, I can honestly say without giving it too much thought that the „A Court of Thorns and Roses” series has become one of my all-time favorites, both in fantasy and romantasy. And that’s saying something, considering I’m only on the third book! I’m enjoying Sarah J. Maas’s world more and more, the way she builds her stories, and especially how her characters continue to grow and change from one book to the next. I started this series out of curiosity, wanting to see what all the fuss was about, but now I feel genuinely attached to the characters and want to discover more about the world they live in. This book gave me exactly what I look for in a good fantasy novel: action, emotion, interesting characters, secrets, plot twists, and a love story that continues to win me over.
In this installment, we find Feyre back in the Spring Court, but things are far from what they seem. After everything that happened in the previous book, she doesn’t return as the vulnerable girl who didn’t know whom to trust, but as someone who has discovered her own strength and knows exactly what she needs to do. This time, she has to play a role, hide her true intentions, and make everyone around her believe that things are exactly as they imagine them to be. I really enjoyed this part of the story because Feyre constantly has to be careful about what she says and how she behaves. Every conversation could hide a danger, every gesture could raise suspicion, and a single mistake could jeopardize everything she is trying to accomplish. It’s fascinating to see her in this position, especially when you think about how much she has changed since the beginning of the series.
One of the things I enjoyed most was continuing to follow Feyre’s character development. To me, she is the kind of character who becomes more interesting as the story progresses. She isn’t perfect, and she doesn’t always have all the answers, but that’s exactly what makes her feel more real. She has been through experiences that have changed her profoundly, has had to make difficult decisions, and has learned that sometimes she needs to find the strength to keep going on her own. In this book, I loved seeing how determined she is to fight for the people she loves and how far she is willing to go to protect them. At the same time, I liked that she doesn’t lose sight of who she is and no longer accepts being treated like someone who simply needs to be protected by others. Feyre embraces an important role in what lies ahead, and I felt that every experience she has gone through so far has helped shape the person she is today.
And, of course, I have to talk about Feyre and Rhysand because their relationship is, honestly, an absolute dream for me. I love how they are written together and how their love is built on more than just attraction or romantic moments. There is also trust, respect, and mutual support. Rhys doesn’t try to take away Feyre’s right to choose, nor does he ask her to become someone else to deserve his love. Instead, he encourages her to discover her strength, make her own decisions, and stand beside him as an equal. Feyre, in turn, sees beyond the image others have of him and understands that behind his sometimes sarcastic attitude and seemingly unshakable exterior is someone who carries a great deal on his shoulders. I love that they can rely on each other even when things get complicated and that neither of them has to give up who they are to be together. For me, their relationship is one of the most beautiful aspects of the series and one of the reasons I’m so eager to keep reading.
Another thing I’m really enjoying as I make my way through the series is that I’m finally starting to understand all those „ACOTAR” videos and posts I’ve been seeing over the years. Before reading the books, I would come across characters, quotes, and scenes I knew almost nothing about, but now that I’ve made it this far, so many of them take on a completely different meaning. I understand why certain characters are so beloved, why some relationships have become so popular, and how Sarah J. Maas’s world has managed to bring so many readers together. It’s such a lovely feeling to discover all these things for yourself and finally understand why a series has remained such a big part of fan discussions for so many years. And honestly, if I’ve enjoyed the first three books this much, I’m really curious to see what else is waiting for me.
When it comes to the plot, this book certainly doesn’t lack tension. War is approaching, and Prythian finds itself in a situation where every decision could have serious consequences. Feyre and those around her must find a way to unite courts that have long been divided by rivalries, distrust, and old conflicts. Convincing people who have considered each other enemies for generations to fight for the same cause is no easy task, especially when everyone has their own interests and fears. I liked that the story doesn’t focus solely on battles and direct confrontations, but also on everything that happens before the characters finally come face-to-face with the real danger. The negotiations, conversations, promises, and attempts to earn other people’s trust are just as important as the fighting itself. At times, I felt that a single wrong decision could destroy everything the characters had worked so hard to build, and that uncertainty made me even more invested in the story.
And when it comes to schemes, alliances, and plot twists, Sarah J. Maas really knows how to keep her readers hooked. There were moments when I thought I had figured out where the story was heading, only for the next event to completely change the situation. Some characters end up playing roles I never would have expected, certain pieces of information take on a different meaning once you learn more about them, and alliances aren’t always as secure as they initially seem. I especially enjoyed the moments when I had to reconsider a situation or look at a character from a different perspective. Not every twist can be anticipated, and some of them caught me completely off guard. That’s exactly why I felt I had to pay attention to the details and to how each event connected to what had happened before. I love it when a story manages to surprise me without making me feel as though things are happening purely for shock value, and this book gave me plenty of moments that made me want to read just one more chapter.
Besides Feyre and Rhysand, I also really liked how important the supporting characters are to the story. The family Feyre has found in the Night Court isn’t made up of perfect characters who always get along or always make the right decisions. Each of them has their own problems, fears, and ways of dealing with what they go through. That’s exactly what makes their dynamic so interesting to me. I love that, beyond the teasing and their attempts to appear unshakable, there is a strong bond between them and a genuine desire to protect one another. These characters matter for more than just helping Feyre. They have their own stories, conflicts, and reasons for choosing to fight. The fact that each of them contributes to the events in their own way makes the world of the series feel much more alive and complex.
Another aspect that impressed me was the characters’ devotion to one another. As the story progresses, it becomes increasingly clear that their fight isn’t just about power, territory, or the desire to defeat an enemy. It’s about the people they want to protect, the promises they’ve made, and the things they aren’t willing to give up. I loved seeing how much they are prepared to risk for one another and how, even when a situation seems hopeless, they keep looking for a solution. Of course, there are moments when their decisions are difficult to understand or the sacrifices they are willing to make seem almost impossible, but I think those are precisely the moments that give the story so much weight. This isn’t just about powerful characters fighting dangerous enemies. It’s about characters who have something to lose and understand exactly what it means to fight for someone they love. The way Sarah J. Maas combines these emotions with the action and the stakes of the war was one of the things that kept me most invested in the book.
I also enjoyed the pacing, even though there is a lot to keep track of and quite a few characters who make their presence felt. As the tension builds, you start to realize that the war is no longer just a distant threat but something that is inevitably drawing closer and will change everyone’s lives. There are quieter moments when the characters get the chance to show their vulnerability, but there are also scenes where everything happens so quickly that you barely have time to process what just happened before another problem appears. I think this balance works really well because the emotional moments make the dangers feel more significant, while the action scenes add even more weight to the relationships between the characters. I also liked how the author manages to keep both the conflict between the courts and the personal bonds motivating everyone involved at the heart of the story. This isn’t just a story about a war that needs to be won, but also about what drives people to fight when losing everything becomes a real possibility.
Overall, „A Court of Wings and Ruin” was a five-star read for me. I loved the story, enjoyed following Feyre again and seeing how far she has come, and her relationship with Rhysand continues to be one of my favorite things about the entire series. I appreciated the schemes, alliances, unexpected twists, and the characters’ devotion to one another, which still manages to impress me after everything I’ve read so far. At the same time, I’m glad I finally started this series and get to discover for myself all the moments I’ve seen people discussing so much over the past few years. I know I still have more books to read, but if the first three are anything to go by, I’m convinced this series will remain one of my favorites for a long time. Sarah J. Maas has created a world where magic, love, friendship, sacrifice, and the fight for what matters most come together in a way that makes me want to return to these characters again and again. I wholeheartedly recommend this book to anyone who loves fantasy with plenty of action, well-developed characters, relationships that evolve naturally, and enough plot twists to keep you guessing until the very end.
