- Rating: ★★★★☆
- Editura: Litera, imprint Buzz Books
- Traducere: Iulia Dromereschi
- Pagini: 400
- Goodreads: Psihiatra
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.litera.ro/psihiatra-afbb247
Două familii, un secret și o minciună ale cărei urmări nu pot fi șterse. Acestea sunt ingredientele principale ale thrillerului psihologic „Psihiatra”, scris de Emma Curtis, o carte care mi-a plăcut destul de mult și care a reușit să-mi mențină interesul de la început până la final. Deși nu a fost o lectură perfectă și au existat câteva aspecte care m-au făcut să nu-i ofer punctajul maxim, povestea m-a prins treptat, iar misterul din spatele evenimentelor m-a făcut să-mi doresc să citesc în continuare, pentru a afla cum se leagă toate piesele acestui puzzle.
Acțiunea ne poartă într-o suburbie exclusivistă a Londrei, unde imaginea pe care o ai în fața celorlalți contează enorm, iar reputația poate fi uneori mai importantă decât adevărul. Într-un astfel de mediu, oamenii par să aibă vieți perfecte, familii fericite și secrete bine ascunse în spatele ușilor închise. Însă, după cum ne demonstrează Emma Curtis, aparențele pot fi înșelătoare, iar lucrurile care par simple la prima vedere pot ascunde adevăruri mult mai întunecate. În această poveste, o singură minciună ajunge să lege destinele mai multor personaje, iar consecințele sale se dovedesc a fi mult mai grave decât și-ar fi putut imagina cineva.
Unul dintre firele narative o urmărește pe doctorița Geddes, o tânără psihiatru aflată la începutul carierei, care încearcă să-și construiască un viitor profesional într-o clinică respectată. Deși pare să aibă toate șansele să reușească, trecutul ei ascunde un secret pe care ar prefera să-l păstreze departe de ochii celorlalți. Lucrurile se complică atunci când ajunge să aibă de-a face cu un pacient dificil, manipulator și imprevizibil, care pare să știe mai multe decât ar trebui. Întâlnirea dintre cei doi creează o atmosferă tensionată și ridică numeroase întrebări despre cât de bine putem cunoaște o persoană și cât de ușor poate fi folosit adevărul împotriva noastră. Mi s-a părut interesant felul în care această parte a poveștii ne face să ne întrebăm cât de mult ne putem baza pe ceea ce vedem și auzim și dacă oamenii care par să dețină controlul asupra propriei vieți sunt cu adevărat atât de stăpâni pe situație pe cât lasă să se înțeleagă.
Cel de-al doilea fir narativ se concentrează asupra Lornei Chilcott, o femeie care se bucură de prietenia cu Elise, o femeie sofisticată, care pare să ducă o viață lipsită de griji. Relația dintre cele două este cu atât mai interesantă cu cât Lorna a fost îndrăgostită în adolescență de soțul lui Elise, un fost solist al unei trupe rock. Această legătură din trecut adaugă o notă aparte relației lor și ne face să ne întrebăm dacă prietenia dintre cele două femei este atât de sinceră și lipsită de complicații pe cât pare. Totul ia însă o turnură dramatică atunci când fiica Lornei dispare la scurt timp după ce pleacă din casa lui Elise. Din acel moment, relația dintre cele două femei începe să se destrame, iar neîncrederea, suspiciunile și acuzațiile înlocuiesc treptat apropierea de la început. Într-o situație atât de dureroasă, este greu să mai faci diferența dintre adevăr și presupuneri, mai ales atunci când fiecare persoană pare să aibă ceva de ascuns.
Un lucru care mi-a atras atenția încă de la început a fost modul în care autoarea a ales să construiască povestea. În prima parte a cărții, am avut senzația că citesc două povești complet diferite, cu personaje, probleme și situații care nu păreau să aibă prea multe lucruri în comun. Recunosc că, pentru o vreme, nu am înțeles exact unde voia să ajungă autoarea și care era legătura dintre cele două fire narative. Tocmai de aceea, am continuat să citesc cu dorința de a descoperi ce le unește și de ce sunt prezentate în paralel. Pe măsură ce am avansat cu lectura, însă, lucrurile au început să capete sens, iar piesele care păreau să nu se potrivească deloc au început să se așeze la locul lor. Iar când am ajuns la momentul în care legăturile dintre personaje și evenimente au devenit mai clare, am avut parte de un plot twist spectaculos, care a schimbat felul în care priveam povestea până atunci. Mi-a plăcut această senzație de a descoperi treptat adevărul și de a realiza că anumite detalii, care poate păreau nesemnificative la început, aveau de fapt un rol mult mai important.
În ceea ce privește personajele, consider că Emma Curtis a reușit să le construiască suficient de bine încât să trezească reacții puternice din partea cititorului. Nu sunt personaje pe care să le poți încadra cu ușurință în categoria celor bune sau rele, iar tocmai acest lucru le face interesante. Pe parcursul lecturii, am trecut de la momente în care am simțit empatie față de unele dintre ele la momente în care am ajuns să le critic, să le judec alegerile și chiar să mă enervez din cauza deciziilor pe care le-au luat. Unele dintre acțiunile lor mi s-au părut greu de înțeles sau de acceptat, mai ales atunci când aveau posibilitatea de a proceda altfel. În același timp, cred că acesta este unul dintre punctele forte ale cărții: personajele nu reacționează întotdeauna așa cum ne-am aștepta, iar alegerile lor au consecințe care îi afectează nu doar pe ei, ci și pe cei din jurul lor.
De multe ori, în timp ce citeam, m-am surprins întrebându-mă ce aș fi făcut eu dacă m-aș fi aflat în locul unuia dintre personaje. Aș fi luat aceeași decizie? Aș fi avut curajul să spun adevărul, chiar dacă astfel ar fi însemnat să-mi distrug propria viață? Aș fi avut încredere în cineva care îmi oferea toate motivele să mă îndoiesc de el? Sunt întrebări la care nu este întotdeauna ușor să găsești un răspuns, mai ales atunci când privești lucrurile din exterior și ai impresia că alegerile personajelor sunt greșite. Însă, odată ce încerci să te pui în locul lor, începi să înțelegi mai bine cât de complicate pot deveni lucrurile atunci când frica, vinovăția, orgoliul și dorința de a proteja anumite persoane ajung să dicteze comportamentul cuiva. Chiar dacă nu am fost de acord cu toate deciziile lor, mi-a plăcut faptul că personajele m-au făcut să reacționez și să mă gândesc la motivațiile din spatele acțiunilor lor.
În ceea ce privește ritmul, trebuie să recunosc că prima jumătate a cărții nu este chiar atât de alertă pe cât mi-aș fi dorit de la un thriller psihologic. Acțiunea se dezvoltă treptat, iar autoarea acordă destul de mult spațiu prezentării personajelor, relațiilor dintre ele și situațiilor care vor deveni importante mai târziu. Cu toate acestea, nu pot spune că ritmul mai lent mi-a diminuat interesul pentru lectură. Din contră, faptul că nu înțelegeam exact cum se leagă cele două povești m-a făcut să vreau să citesc tot mai mult, în speranța că voi descoperi cât mai repede misterul din spatele lor. Am continuat să-mi pun întrebări, să caut indicii și să încerc să anticipez ce urma să se întâmple. Iar când povestea a început să se contureze cu adevărat, am simțit că răbdarea mi-a fost răsplătită.
Mi-a plăcut și atmosfera cărții, mai ales felul în care autoarea construiește tensiunea pornind de la relații aparent obișnuite. Nu avem nevoie de evenimente spectaculoase la fiecare câteva pagini pentru a simți că ceva nu este în regulă. Uneori, este suficientă o conversație ciudată, o reacție neașteptată sau un detaliu care nu se potrivește pentru a începe să ne îndoim de ceea ce credeam că știm. În „Psihiatra”, neîncrederea se strecoară treptat în relațiile dintre personaje, iar sentimentul că adevărul este undeva la suprafață, dar încă nu îl putem vedea în întregime, contribuie la farmecul poveștii. Mi s-a părut interesant și contrastul dintre imaginea elegantă și liniștită a suburbiei londoneze și secretele, tensiunile și resentimentele care se ascund în spatele acesteia.
Dacă ar fi să menționez ce m-a împiedicat să consider această carte o lectură perfectă, aș spune că începutul mi s-a părut puțin lent, iar separarea celor două fire narative a făcut ca povestea să fie ușor confuză în primele capitole. Mi-ar fi plăcut ca unele lucruri să se miște ceva mai repede, mai ales pentru că eram nerăbdătoare să descopăr legătura dintre personaje. Totuși, pe măsură ce am avansat, aceste mici nemulțumiri au trecut în plan secund, iar răsturnările de situație și felul în care se leagă evenimentele au compensat în mare parte ritmul mai lent de la început. Nu a fost o carte fără cusur, dar nici nu cred că toate lecturile trebuie să fie perfecte pentru a ne oferi o experiență plăcută. Uneori, este suficient ca o poveste să ne stârnească interesul, să ne surprindă și să ne facă să ne gândim la ea chiar și după ce am închis cartea.
Deși sunt o mare iubitoare de thrillere și cred că acest gen poate fi citit cu plăcere în orice perioadă a anului, „Psihiatra” mi se pare una dintre acele cărți care se potrivesc de minune cu atmosfera toamnei. Este cartea perfectă de citit într-o seară răcoroasă, când afară este întuneric, iar singura grijă este să mai citești încă un capitol înainte de culcare. Are exact genul acela de atmosferă apăsătoare și misterioasă care te face să intri treptat în poveste și să simți că fiecare personaj ascunde ceva. Iar dacă vă plac thrillerele psihologice în care relațiile dintre oameni sunt complicate, secretele ies la iveală treptat și lucrurile nu sunt niciodată atât de simple pe cât par, cred că merită să îi acordați o șansă.
În concluzie, „Psihiatra” de Emma Curtis a fost pentru mine o lectură captivantă, care a pornit mai lent, dar care a reușit să mă surprindă prin modul în care cele două fire narative se împletesc și prin răsturnarea de situație care schimbă perspectiva asupra întregii povești. Mi-au plăcut personajele, tocmai pentru că nu mi-au stârnit doar simpatie, ci și frustrare, neîncredere și dorința de a le înțelege alegerile. Am apreciat misterul, atmosfera și felul în care autoarea m-a făcut să caut răspunsuri până când lucrurile au început să se clarifice. Chiar dacă ritmul de la început nu a fost ideal, iar unele decizii ale personajelor m-au făcut să ridic din sprâncene, experiența de lectură a fost una plăcută și mi-a menținut curiozitatea până la final.
O recomand celor care iubesc thrillerele psihologice cu secrete de familie, personaje imperfecte, relații complicate și răsturnări de situație care te fac să privești povestea cu alți ochi. Iar dacă sunteți în căutarea unei lecturi potrivite pentru serile întunecate de toamnă, în care să vă pierdeți într-un mister și să încercați să descoperiți adevărul înaintea personajelor, „Psihiatra” este alegerea potrivită.
The Psychiatrist – Emma Curtis
Two families, one secret, and a lie whose consequences cannot be erased. These are the main ingredients of „The Psychiatrist”, a psychological thriller by Emma Curtis that I enjoyed quite a lot and that managed to hold my interest from beginning to end. Although it wasn’t a perfect read and there were a few aspects that kept me from giving it the highest rating, the story gradually drew me in, and the mystery behind the events made me want to keep reading to discover how all the pieces of this puzzle fit together.
The story takes us to an affluent London suburb, where the image you present to others matters enormously, and reputation can sometimes be more important than the truth. In such an environment, people seem to have perfect lives, happy families, and carefully concealed secrets hidden behind closed doors. However, as Emma Curtis demonstrates, appearances can be deceiving, and things that seem straightforward at first may conceal much darker truths. In this story, a single lie ends up connecting the lives of several characters, and its consequences prove to be far more serious than anyone could have imagined.
One of the storylines follows Dr. Geddes, a young psychiatrist at the beginning of her career who is trying to build a professional future at a reputable clinic. Although she seems to have every opportunity to succeed, her past hides a secret she would rather keep from prying eyes. Things become complicated when she finds herself dealing with a difficult, manipulative, and unpredictable patient who seems to know more than he should. Their encounter creates a tense atmosphere and raises numerous questions about how well we can truly know another person and how easily the truth can be used against us. I found it interesting how this part of the story makes us question how much we can trust what we see and hear, and whether people who appear to have control over their own lives are really as in control as they would have us believe.
The second storyline focuses on Lorna Chilcott, a woman who enjoys a close friendship with Elise, a sophisticated woman who seems to lead a carefree life. Their relationship becomes even more intriguing when we learn that Lorna was in love as a teenager with Elise’s husband, a former lead singer of a rock band. This connection from the past adds an interesting dimension to their relationship and makes us wonder whether the friendship between the two women is as sincere and uncomplicated as it appears. Everything takes a dramatic turn, however, when Lorna’s daughter disappears shortly after leaving Elise’s house. From that moment on, the relationship between the two women begins to fall apart, and distrust, suspicion, and accusations gradually replace the closeness they once shared. In such a painful situation, it becomes difficult to distinguish between truth and assumptions, especially when everyone seems to have something to hide.
One thing that caught my attention from the very beginning was the way the author chose to structure the story. During the first part of the book, I felt as though I was reading two completely different stories, with characters, problems, and situations that didn’t seem to have much in common. I admit that, for a while, I couldn’t quite understand where the author was going with the story or what connected the two narrative threads. That’s precisely why I kept reading, eager to discover what linked them and why they were being presented side by side. As I progressed, however, things began to make sense, and the pieces that initially seemed completely unrelated started falling into place. When I finally reached the point where the connections between the characters and events became clearer, I was treated to a spectacular plot twist that completely changed the way I viewed the story up to that point. I loved the feeling of gradually uncovering the truth and realizing that certain details, which may have seemed insignificant at first, actually played a much more important role than I had imagined.
As for the characters, I think Emma Curtis did a good job of developing them in a way that evokes strong reactions from the reader. They aren’t characters who can easily be classified as either good or bad, and that’s precisely what makes them interesting. As I read, I went from feeling sympathy for some of them to criticizing them, judging their choices, and even getting frustrated by the decisions they made. Some of their actions seemed difficult to understand or accept, especially when they had the opportunity to choose a different course of action. At the same time, I believe this is one of the book’s greatest strengths: the characters don’t always react the way we would expect them to, and their choices have consequences that affect not only themselves but also the people around them.
While reading, I often caught myself wondering what I would have done if I had been in one of the characters’ shoes. Would I have made the same decision? Would I have had the courage to tell the truth, even if it meant destroying my own life? Would I have trusted someone who gave me every reason to doubt them? These questions aren’t always easy to answer, especially when you’re looking at things from the outside and feel that the characters are making the wrong choices. However, once you try to put yourself in their position, you begin to understand just how complicated things can become when fear, guilt, pride, and the desire to protect certain people start dictating someone’s behavior. Even though I didn’t agree with all their decisions, I liked that the characters made me react emotionally and think about the motivations behind their actions.
When it comes to pacing, I have to admit that the first half of the book isn’t quite as fast-paced as I would have liked a psychological thriller to be. The story unfolds gradually, and the author devotes quite a bit of time to introducing the characters, exploring their relationships, and establishing situations that will become important later on. Nevertheless, I can’t say that the slower pace diminished my interest in the story. On the contrary, the fact that I couldn’t quite figure out how the two storylines connected made me want to keep reading, hoping to uncover the mystery behind them as soon as possible. I kept asking myself questions, looking for clues, and trying to anticipate what would happen next. And when the story finally began to take shape, I felt that my patience had been rewarded.
I also enjoyed the atmosphere of the book, especially the way the author builds tension through seemingly ordinary relationships. We don’t need spectacular events every few pages to feel that something isn’t quite right. Sometimes, all it takes is a strange conversation, an unexpected reaction, or a detail that doesn’t quite add up to make us question what we thought we knew. In „The Psychiatrist”, distrust gradually seeps into the characters’ relationships, and the feeling that the truth is somewhere just beneath the surface, even though we can’t quite see the whole picture yet, adds to the story’s appeal. I also found the contrast between the elegant, peaceful image of the London suburb and the secrets, tensions, and resentments lurking beneath the surface particularly interesting.
If I had to point out what kept me from considering this book a perfect read, I’d say that the beginning felt a little slow, and the separation between the two storylines made the plot somewhat confusing in the early chapters. I would have liked certain things to move a little faster, especially because I was eager to discover the connection between the characters. However, as I progressed through the book, these minor complaints faded into the background, and the twists and the way the events eventually came together largely made up for the slower start. It wasn’t a flawless book, but I don’t think every read has to be perfect to offer an enjoyable experience. Sometimes, it’s enough for a story to spark our interest, surprise us, and make us think about it even after we’ve closed the book.
Although I’m a huge fan of thrillers and believe this genre can be enjoyed at any time of the year, „The Psychiatrist” strikes me as one of those books that perfectly captures the atmosphere of autumn. It’s the ideal book to read on a chilly evening when it’s dark outside and your only concern is squeezing in one more chapter before bed. It has exactly that kind of eerie, mysterious atmosphere that gradually draws you into the story and makes you feel as though every character is hiding something. And if you enjoy psychological thrillers featuring complicated relationships, secrets that are gradually revealed, and situations that are never as simple as they seem, I think this book is worth giving a chance.
In conclusion, „The Psychiatrist” by Emma Curtis was an engaging read for me. It started off a little slowly but managed to surprise me with the way the two storylines intertwine and with a plot twist that changes the way you see the entire story. I enjoyed the characters precisely because they didn’t simply inspire sympathy but also frustration, distrust, and a desire to understand their choices. I appreciated the mystery, the atmosphere, and the way the author kept me searching for answers until things finally began to fall into place. Although the pacing at the beginning wasn’t ideal and some of the characters’ decisions made me raise an eyebrow, the overall reading experience was enjoyable and kept me curious until the very end.
I recommend this book to anyone who loves psychological thrillers featuring family secrets, flawed characters, complicated relationships, and plot twists that make you look at the story from an entirely different perspective. And if you’re looking for the perfect read for those dark autumn evenings, one that will immerse you in a mystery and have you trying to uncover the truth before the characters do, „The Psychiatrist” is a great choice.
