- Rating: ★★★★☆
- Editura: Storia Books
- Traducere: Roxana Brînceanu
- Pagini: 352
- Goodreads: Soția soțului meu
- Poate fi cumpărată de aici: https://storiabooks.ro/magazin/carti/fiction/thriller-mistery/sotia-sotului-meu/
Alice Feeney rămâne una dintre autoarele mele preferate atunci când vine vorba de thrillere psihologice. Îmi place foarte mult stilul ei de scriere și, de fiecare dată când apare o nouă traducere în limba română, sunt curioasă să o descopăr. Tocmai de aceea am așteptat cu nerăbdare și „Soția soțului meu”, mai ales că văzusem foarte multe păreri entuziaste despre această carte și eram convinsă că mă așteaptă o lectură memorabilă.
Povestea o are în centru pe Eden Fox, o artistă aflată în pragul celui mai important moment al carierei sale. În seara dinaintea primei sale expoziții importante, Eden pleacă la alergat pentru a-și limpezi gândurile. Însă, când se întoarce la Spyglass, casa veche și spectaculoasă în care s-a mutat recent împreună cu soțul ei, descoperă că ceva este complet în neregulă. Cheia nu mai funcționează, iar în interior găsește o femeie care îi seamănă izbitor. Șocul devine și mai mare când soțul ei susține că acea femeie este, de fapt, adevărata lui soție. Din acel moment, realitatea începe să se destrame, iar cititorul este aruncat într-un joc periculos al aparențelor și al minciunilor.
În paralel, facem cunoștință cu Birdy, o femeie retrasă din Londra, care primește un diagnostic ce îi schimbă complet perspectiva asupra vieții. După ce moștenește Spyglass de la o bunică despre care știa foarte puține lucruri, Birdy ajunge în liniștitul sat de coastă Hope Falls. Acolo începe să descopere secrete de familie, legături neașteptate și adevăruri care au fost ascunse ani la rând. Căutările ei o conduc inclusiv către o clinică misterioasă care pretinde că poate prezice data morții unei persoane, iar de aici povestea devine din ce în ce mai stranie și mai greu de anticipat.
Trebuie să recunosc că începutul cărții nu m-a cucerit așa cum mă așteptam. Primele capitole mi s-au părut destul de lente, iar unele idei și informații au fost reluate atât de des încât am avut senzația că povestea stagnează și nu înaintează cu adevărat. Din fericire, după această introducere mai greoaie, ritmul se schimbă considerabil. Tensiunea crește de la un capitol la altul, apar tot mai multe întrebări, iar misterul devine din ce în ce mai greu de descifrat.
Partea de mijloc a romanului a fost, pentru mine, cea mai reușită. Alice Feeney știe foarte bine cum să își manipuleze cititorii și să îi facă să se îndoiască de tot ceea ce cred că au înțeles. Personajele sunt construite astfel încât fiecare să pară suspect la un moment dat. Nimeni nu inspiră cu adevărat încredere, iar fiecare dezvăluire ridică noi semne de întrebare. M-am trezit de multe ori formulând teorii despre ceea ce se întâmplă, doar pentru ca, peste câteva pagini, să descopăr că mă înșelasem complet.
Un alt aspect care mi-a plăcut a fost atmosfera. Spyglass devine aproape un personaj în sine, cu aerul său misterios, cu trecutul ascuns între ziduri și cu senzația constantă că ceva amenințător se ascunde chiar dincolo de ceea ce vedem la suprafață. Întregul roman este construit ca o rețea complicată de secrete, obsesii, identități ascunse și dorințe de răzbunare, iar această stare de nesiguranță te însoțește până aproape de final.
Din păcate, tocmai finalul este partea care m-a dezamăgit. După un mister atât de bine construit și după numeroase răsturnări de situație care funcționează excelent pe parcursul cărții, concluzia mi s-a părut exagerat de complicată. Am avut impresia că autoarea a încercat să includă prea multe surprize și prea multe explicații într-un timp foarte scurt, iar rezultatul a fost un deznodământ care m-a lăsat mai degrabă confuză decât impresionată. În loc să amplifice impactul poveștii, ultimele revelații mi-au dat senzația că firul narativ se îndepărtează de la ceea ce făcuse cartea atât de captivantă până atunci.
Chiar și așa, „Soția soțului meu” rămâne un thriller psihologic solid, cu personaje interesante, multe piste false și suficient suspans cât să te țină lipit de pagini. Deși finalul nu a fost pe gustul meu, m-am bucurat de călătoria până acolo și de modul în care Alice Feeney reușește, încă o dată, să transforme fiecare certitudine într-o întrebare. Pentru mine, a fost o lectură de patru stele: nu una dintre preferatele mele ale autoarei, dar cu siguranță o carte care merită descoperită de iubitorii de mistere și thrillere psihologice.
My Husband’s Wife – Alice Feeney
Alice Feeney remains one of my favorite authors when it comes to psychological thrillers. I really enjoy her writing style, and whenever a new Romanian translation of her books is released, I’m eager to read it. That’s exactly why I was looking forward to „My Husband’s Wife”, especially since I had seen so many enthusiastic reviews and was convinced that I was about to experience a memorable read.
The story centers on Eden Fox, an artist on the verge of the most important moment of her career. On the evening before her first major exhibition, Eden goes for a run to clear her mind. However, when she returns to Spyglass, the old and spectacular house she recently moved into with her husband, she discovers that something is terribly wrong. Her key no longer works, and inside she finds a woman who looks remarkably like her. The shock becomes even greater when her husband claims that this woman is actually his real wife. From that moment on, reality begins to unravel, and the reader is thrown into a dangerous game of appearances and lies.
At the same time, we meet Birdy, a reclusive woman from London who receives a diagnosis that completely changes her outlook on life. After inheriting Spyglass from a grandmother she knew very little about, Birdy arrives in the quiet coastal village of Hope Falls. There, she begins uncovering family secrets, unexpected connections, and truths that have been hidden for years. Her search eventually leads her to a mysterious clinic that claims it can predict the date of a person’s death, and from that point onward, the story becomes increasingly strange and difficult to anticipate.
I have to admit that the beginning of the book did not captivate me as much as I had expected. The first chapters felt rather slow, and some ideas and pieces of information were repeated so often that I had the impression the story was standing still instead of truly moving forward. Fortunately, after this somewhat heavy introduction, the pace changes considerably. The tension increases with every chapter, more questions emerge, and the mystery becomes increasingly difficult to solve.
For me, the middle section of the novel was the strongest part. Alice Feeney knows exactly how to manipulate her readers and make them question everything they think they have understood. The characters are written in such a way that each of them seems suspicious at some point. No one truly inspires trust, and every revelation raises new questions. I often found myself developing theories about what was happening, only to discover a few pages later that I had been completely wrong.
Another aspect I enjoyed was the atmosphere. Spyglass almost becomes a character in its own right, with its mysterious aura, its secrets hidden within the walls, and the constant feeling that something threatening lurks just beyond what can be seen on the surface. The entire novel is built as a complex web of secrets, obsessions, hidden identities, and desires for revenge, and this sense of uncertainty stays with you until almost the very end.
Unfortunately, the ending was the part that disappointed me. After such a well-crafted mystery and numerous twists that work brilliantly throughout the book, the conclusion felt overly complicated. I had the impression that the author tried to include too many surprises and too many explanations in a very short space of time, resulting in an ending that left me more confused than impressed. Instead of strengthening the impact of the story, the final revelations made me feel as though the narrative had drifted away from the elements that had made the book so engaging in the first place.
Even so, „My Husband’s Wife” remains a solid psychological thriller, with interesting characters, plenty of red herrings, and enough suspense to keep you turning the pages. Although the ending was not entirely to my taste, I enjoyed the journey and the way Alice Feeney once again manages to turn every certainty into a question. For me, this was a four-star read: not one of my favorite books by the author, but certainly one worth discovering for fans of mysteries and psychological thrillers.
