- Rating: ★★★★★
- Editura: Bookzone
- Traducere: Alexandru Valentin Botea
- Pagini: 448
- Goodreads: Până la sfârșitul verii
- Poate fi cumpărată de aici: https://bookzone.ro/carte/pana-la-sfarsitul-verii-bkz
„Până la sfârșitul verii” de Abby Jimenez este genul de carte care m-a făcut să râd, să mă atașez de personaje și, în același timp, să mă emoționez mult mai tare decât mă așteptam. Mi-a plăcut foarte mult această poveste și simt că, după fiecare carte pe care o citesc de la Abby Jimenez, autoarea reușește să urce și mai mult în topul preferințelor mele. De fapt, a devenit fără îndoială una dintre autoarele mele preferate când vine vorba de romance, iar motivul este foarte simplu: poveștile ei nu sunt doar despre doi oameni care se îndrăgostesc, ci despre oameni reali, cu frici, răni, probleme și bagaje emoționale pe care le poartă cu ei.
În centrul poveștii îi avem pe Justin și Emma, doi oameni care pornesc la drum cu o idee destul de nebunească. Justin crede că este „blestemat”: fiecare femeie cu care se întâlnește ajunge să-și găsească sufletul-pereche imediat după despărțirea de el. Problema lui devine cunoscută pe internet după ce povestea sa ajunge virală pe Reddit, iar lucrurile devin și mai interesante când Emma îl contactează și îi spune că are exact aceeași problemă. Ea pare să aducă noroc bărbaților de care se desparte, aceștia ajungând apoi să-și găsească marea iubire.
De aici apare un plan care, sincer, mi s-a părut atât de nebunesc, încât nu aveam cum să nu vreau să văd unde duce. Justin și Emma decid să înceapă o relație și, după o perioadă, să se despartă. Teoria lor este că cele două „blesteme” se vor anula reciproc, iar după despărțire fiecare își va găsi, în sfârșit, persoana potrivită. Ar trebui să fie o relație de conveniență, cu reguli clare și fără sentimente reale. Doar că, bineînțeles, lucrurile nu rămân atât de simple.
Emma ajunge în Minnesota pentru un post de asistentă medicală, deși nu era deloc planul ei să se mute acolo. Cea mai bună prietenă a ei o convinge însă că merită să încerce această aventură, mai ales că relația cu Justin vine la pachet cu posibilitatea de a locui într-o căsuță foarte drăguță de pe o insulă privată din lacul Minnetonka. Atmosfera de vară, insula și toate situațiile în care ajung să se implice fac ca povestea să aibă acel aer de vacanță relaxantă pe care îl cauți într-o carte romance.
Dar, pe măsură ce povestea avansează, devine clar că nici Justin, nici Emma nu sunt chiar atât de lipsiți de probleme pe cât par la început. Relația dintre cei doi este doar o parte din ceea ce se întâmplă pe insulă. Mama dificilă a Emmei apare și complică lucrurile, iar Justin ajunge să devină tutorele celor trei frați ai lui. Din acel moment, viața lui se schimbă complet și responsabilitățile pe care trebuie să le ducă devin tot mai greu de ignorat. În loc să fie doar o aventură de-o vară, relația lor începe să se amestece cu viața de zi cu zi, cu familia, cu problemele personale și cu toate lucrurile pe care fiecare dintre ei încerca să le țină ascunse.
Mi-a plăcut foarte mult felul în care este construit Justin. La început îl vezi ca pe un bărbat prins într-o situație aproape comică, care încearcă să găsească o soluție cât mai logică pentru un „blestem” care pare să-i urmărească relațiile. Dar, dincolo de glume și de situațiile amuzante, descoperim un om care are mult mai multe responsabilități și răni decât lasă să se vadă. Faptul că ajunge să aibă grijă de frații lui îl face să pară și mai vulnerabil și mi-a plăcut să văd cum încearcă să fie acolo pentru oamenii pe care îi iubește, chiar și atunci când el însuși are nevoie de ajutor.
Emma mi-a plăcut la fel de mult. Este ușor să empatizezi cu ea, pentru că pare foarte umană și are propriile nesiguranțe și probleme de familie. Relația cu mama ei este una dintre părțile care aduc mai multă profunzime poveștii și care arată că unele dintre rănile noastre vin chiar din locurile în care ar fi trebuit să ne simțim în siguranță. Mi-a plăcut faptul că Emma nu este prezentată ca un personaj perfect și că are momente în care nu știe ce să facă, se teme, se răzgândește sau încearcă să-și protejeze sentimentele. Tocmai aceste imperfecțiuni au făcut-o să pară atât de reală.
Și aici cred că Abby Jimenez este foarte bună. În fiecare carte, reușește să intre foarte bine în mintea și în sufletul personajelor și să ne arate lucrurile care i-au făcut să devină oamenii pe care îi întâlnim în prezent. Traumele lor nu sunt folosite doar ca un element dramatic, ci sunt prezentate într-un mod realist, astfel încât să înțelegi de ce reacționează într-un anumit fel, de ce le este greu să aibă încredere sau de ce uneori aleg să fugă de ceea ce simt. Mi se pare că autoarea vorbește foarte sincer despre felul în care experiențele dificile ne pot afecta atât emoțional, cât și în relațiile cu cei din jur.
Un alt lucru care mi-a plăcut foarte mult este că povestea nu se concentrează exclusiv pe romantism. Sigur, relația dintre Justin și Emma este în centrul cărții, dar avem și partea de familie, responsabilități, prietenii, traume și momente din viața de zi cu zi. Toate acestea fac relația lor să pară mai autentică. Nu este doar povestea a doi oameni care se întâlnesc și se îndrăgostesc, ci povestea a doi oameni care trebuie să învețe să se cunoască cu adevărat și să vadă dacă pot rămâne unul lângă celălalt atunci când lucrurile devin dificile.
Mi-au plăcut enorm și personajele secundare, mai ales pentru că aduc multă energie poveștii. Cele două familii, atât de diferite una de cealaltă, ajung să se apropie treptat, iar dinamica dintre personaje creează multe dintre momentele amuzante ale cărții. Abby Jimenez știe să scrie personaje pe care nu le uiți imediat după ce închizi cartea. Sunt imperfecte, uneori enervante, alteori adorabile, dar aproape întotdeauna foarte ușor de înțeles și de îndrăgit.
Mi se pare că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri la stilul lui Abby Jimenez: reușește să combine umorul cu emoția fără ca una dintre cele două să o anuleze pe cealaltă. Am avut momente în care am citit cu zâmbetul pe buze și, câteva pagini mai târziu, m-am trezit cu ochii în lacrimi. Este o carte pe care o poți lua în mână atunci când vrei ceva relaxant și plăcut, dar care, fără să-ți dai seama, ajunge să atingă niște lucruri mult mai profunde.
Mi-a rămas în minte și ideea din spatele relației dintre Justin și Emma: dacă fiecare dintre ei pare să aducă noroc foștilor parteneri, oare ce se întâmplă atunci când destinul îi aduce împreună? Pot deveni, în sfârșit, talismane norocoase unul pentru celălalt sau povestea lor este destinată să se termine odată cu vara? Mi-a plăcut mult această premisă pentru că, deși pornește de la o idee amuzantă și puțin absurdă, ajunge să ridice întrebări foarte reale despre iubire, destin și despre cât de mult control avem, de fapt, asupra propriilor relații.
Pentru mine, „Până la sfârșitul verii” a fost o lectură care mi-a oferit exact combinația pe care o caut într-un romance: mult umor, o poveste de dragoste frumoasă, personaje de care să mă atașez și suficientă profunzime încât să mă facă să simt ceva după ce am terminat cartea. Mi-a plăcut foarte mult și felul în care dragostea este prezentată nu doar prin gesturi mari și momente perfecte, ci prin lucrurile mici pe care oamenii le fac unul pentru celălalt în fiecare zi. Până la urmă, iubirea adevărată nu înseamnă doar fluturi în stomac și întâlniri romantice, ci și să ai grijă de celălalt atunci când este obosit, bolnav, speriat sau pur și simplu are o zi proastă.
Cred că tocmai această combinație m-a făcut să mă atașez atât de mult de carte. Abby Jimenez reușește să ne amintească faptul că o relație adevărată se construiește în momentele obișnuite, nu doar în cele spectaculoase. În lucrurile mici, în compromisuri, în grija pe care o porți celuilalt și în felul în care alegi să rămâi alături de el atunci când viața nu mai este deloc simplă.
Așadar, pentru mine, „Până la sfârșitul verii” este o carte de cinci stele. Am râs, m-am atașat de personaje, am empatizat cu poveștile lor și, bineînțeles, am plâns. Este genul de lectură pe care o alegi pentru că vrei să te relaxezi, dar care ajunge să-ți intre mult mai adânc în suflet decât te-ai fi așteptat. Iar după această carte, sunt și mai convinsă că Abby Jimenez a devenit una dintre autoarele mele preferate de romance. Are acel talent rar de a scrie povești ușor de citit, dar imposibil de simțit superficial.
Just for the Summer – Abby Jimenez (Part of Your World, #3)
“Just for the Summer” by Abby Jimenez is the kind of book that made me laugh, become attached to the characters, and, at the same time, get much more emotional than I expected. I really loved this story, and I feel that with every book I read by Abby Jimenez, the author manages to climb even higher on my list of favorite authors. In fact, she has undoubtedly become one of my favorite romance authors, and the reason is very simple: her stories aren’t just about two people falling in love, but about real people, with fears, wounds, problems, and emotional baggage that they carry with them.
At the center of the story we have Justin and Emma, two people who set out on a journey with a pretty crazy idea. Justin believes he is “cursed”: every woman he dates ends up finding her soulmate immediately after breaking up with him. His problem becomes known online after his story goes viral on Reddit, and things get even more interesting when Emma contacts him and tells him that she has exactly the same problem. She seems to bring good luck to the men she breaks up with, as they go on to find the love of their lives.
From there comes a plan that, honestly, seemed so crazy to me that there was no way I wouldn’t want to see where it would lead. Justin and Emma decide to start a relationship and, after some time, break up. Their theory is that the two “curses” will cancel each other out, and after the breakup, each of them will finally find the right person. It is supposed to be a relationship of convenience, with clear rules and no real feelings involved. But, of course, things don’t remain that simple.
Emma ends up in Minnesota for a nursing position, even though moving there was not part of her plan at all. However, her best friend convinces her that it’s worth trying this adventure, especially since her relationship with Justin comes with the possibility of living in a very cute little cottage on a private island in Lake Minnetonka. The summer atmosphere, the island, and all the situations they find themselves involved in give the story that relaxed vacation feel you look for in a romance book.
But as the story progresses, it becomes clear that neither Justin nor Emma is quite as free of problems as they seem at first. Their relationship is only one part of what is happening on the island. Emma’s difficult mother appears and complicates things, while Justin ends up becoming the guardian of his three siblings. From that moment on, his life changes completely, and the responsibilities he has to carry become increasingly difficult to ignore. Instead of being just a summer adventure, their relationship begins to intertwine with everyday life, family, personal problems, and all the things each of them was trying to keep hidden.
I really liked the way Justin is written. At first, you see him as a man caught in an almost comical situation, trying to find the most logical solution to a “curse” that seems to follow him in his relationships. But beyond the jokes and funny situations, we discover a man who has far more responsibilities and wounds than he lets on. The fact that he ends up taking care of his siblings makes him seem even more vulnerable, and I loved seeing how he tries to be there for the people he loves, even when he himself needs help.
I liked Emma just as much. It’s easy to empathize with her because she feels very human and has her own insecurities and family problems. Her relationship with her mother is one of the elements that adds more depth to the story and shows that some of our wounds come from the very places where we should have felt safe. I liked that Emma isn’t portrayed as a perfect character and that she has moments when she doesn’t know what to do, gets scared, changes her mind, or tries to protect her feelings. Those imperfections are precisely what made her feel so real.
And this is where I think Abby Jimenez is particularly good. In every book, she manages to get inside the minds and hearts of her characters and show us the things that made them become the people we meet in the present. Their traumas aren’t used simply as dramatic elements, but are presented in a realistic way, so that you understand why they react in a certain way, why it’s difficult for them to trust, or why they sometimes choose to run away from what they feel. I think the author speaks very honestly about how difficult experiences can affect us both emotionally and in our relationships with the people around us.
Another thing I really loved is that the story doesn’t focus exclusively on romance. Of course, Justin and Emma’s relationship is at the center of the book, but we also get the family aspect, responsibilities, friendships, trauma, and everyday moments. All of these things make their relationship feel more authentic. It’s not just the story of two people who meet and fall in love, but the story of two people who have to learn to truly know each other and see whether they can stay together when things become difficult.
I also absolutely loved the secondary characters, especially because they bring so much energy to the story. The two families, so different from one another, gradually grow closer, and the dynamic between the characters creates many of the book’s funniest moments. Abby Jimenez knows how to write characters you don’t immediately forget after closing the book. They are imperfect, sometimes annoying, other times adorable, but almost always very easy to understand and love.
I think this is one of the most beautiful things about Abby Jimenez’s writing style: she manages to combine humor and emotion without allowing one to cancel out the other. There were moments when I was reading with a smile on my face and, just a few pages later, found myself with tears in my eyes. It’s a book you can pick up when you want something relaxing and enjoyable, but that, without you even realizing it, ends up touching on much deeper things.
The idea behind Justin and Emma’s relationship also stayed with me: if each of them seems to bring good luck to their ex-partners, what happens when fate brings them together? Can they finally become lucky charms for each other, or is their story destined to end with the summer? I really liked this premise because, even though it starts with a funny and slightly absurd idea, it ends up raising very real questions about love, fate, and how much control we actually have over our own relationships.
For me, “Just for the Summer” was a read that gave me exactly the combination I look for in a romance: lots of humor, a beautiful love story, characters to become attached to, and enough depth to make me feel something even after I finished the book. I also really loved the way love is portrayed not just through grand gestures and perfect moments, but through the little things people do for each other every day. At the end of the day, true love isn’t just about butterflies in your stomach and romantic dates, but also about taking care of someone when they’re tired, sick, scared, or simply having a bad day.
I think this combination is exactly what made me become so attached to the book. Abby Jimenez manages to remind us that a real relationship is built in ordinary moments, not just spectacular ones. In the little things, in compromises, in the care you show the other person, and in the way you choose to stay by their side when life is no longer simple at all.
So, for me, “Just for the Summer” is a five-star read. I laughed, became attached to the characters, empathized with their stories, and, of course, I cried. It’s the kind of book you pick up because you want to relax, but that ends up getting much deeper into your heart than you ever expected. And after this book, I’m even more convinced that Abby Jimenez has become one of my favorite romance authors. She has that rare talent for writing stories that are easy to read, but impossible to feel superficially.
