- Titlu original: Other People’s Houses
- Limba originală: Engleză
- Traducere: Dorina Tătăran
- ISBN: 978-606-40-3211-9
- Format: 130x200mm, paperback
- Pagini: 464
- Editura: Trei
- Colecția: Fiction Connection Crime
Volum din seria Ffion Morgan
„Incredibil de atmosferic.” – RUTH WARE
Traduse în 40 de limbi, cărțile lui Clare Mackintosh s-au vândut în peste trei milioane de exemplare în întreaga lume și au stat 68 de săptămâni în topul bestseller Sunday Times.
The Hill este un cartier exclusivist a cărui liniște este tulburată de o serie de spargeri, tot mai violente. Detectivul Leo Brady trebuie să afle cine este hoțul și ce anume caută cu atâta disperare. Dincolo de graniță, în Țara Galilor, cadavrul unei tinere este găsit într-un caiac, pe lac. Detectiva Ffion Morgan trebuie să afle cine a urât-o pe această femeie atât de mult încât să o vrea moartă. În tot acest timp, un podcast viral de true crime readuce în atenție un caz vechi de omor… Când anchetele lor se ciocnesc, Ffion și Leo descoperă un adevăr brutal: în spatele ușilor închise, oamenii sunt dispuși să plătească oricât pentru ca secretele lor să nu iasă la lumină. Pregătește-te pentru un final care îți va tăia, pur și simplu, răsuflarea.
„Un roman polițist cu un complot sclipitor.” – SARAH PEARSE
„Captivant, intens și provocator.” – KARINS LAUGHTER
„O adevărată desfătare întunecată.” – JANICE HALLETT
„Mackintosh țese impecabil trei fire narative într-o acțiune plină de umor și de o neașteptată sensibilitate.” – PUBLISHERS WEEKLY
Fostă polițistă devenită scriitoare, CLARE MACKINTOSH este autoarea mai multor cărți de ficțiune și nonficțiune care au ajuns bestsellere Sunday Times și New York Times și pentru care a primit numeroase premii. Clare locuiește în nordul Țării Galilor, împreună cu soțul și cei trei copii. De aceeași autoare, la Editura Trei au apărut Te las să pleci, Te văd, Lasă-mă să mint, După sfârșit, Dublura – scris alături de Sophie Hannah, B.A. Paris și Holly Brown –, Ostatica, precum și Ultima petrecere și Un ghem de minciuni – primele două volume din seria Ffion Morgan.
Mai multe informații despre autoare pe claremackintosh.com, Facebook, Instagram și X, @ClareMackWrites.
FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ
CINCI
Duminică | Ffion
După ce Ffion a supravegheat transferul caiacului și al încărcăturii din el într‑o ambulanță privată, se întoarce la mașina ei, care este sufocant de încinsă după o oră și jumătate în soarele arzător. Ffion deschide cu o mișcare bruscă plafonul rabatabil și conduce așa un kilometru și jumătate, de la Cwm Coed până la centrul de rafting, zgomotul motorului fiind acum mult prea puternic ca să mai poată asculta podcasturi.
La centrul de rafting, colega ei DC George Kent stă într‑o mașină de serviciu, cu motorul pornit. Ffion oprește lângă ea și simte un val rece de aer condiționat când George deschide portiera.
— Nu‑i așa că vremea e minunată? zice George.
Poartă pantaloni negri de in și o bluză cu mânecă scurtă asortată, ambele miraculos de neșifonate.
— E îngrozitoare.
Ffion are ceafa umedă și scoate un elastic de pe schimbătorul de viteze, să‑și lege părul.
— Măcar nu mai plouă.
— Mie îmi place ploaia.
Ffion iese din mașină.
— Îi ține pe oameni la distanță.
— Pun pariu că Cwm Coed e aglomerat azi, zice George în timp ce se îndreaptă amândouă spre centrul de rafting.
— Da, nouăzeci la sută din lac era ocupat de paddleboard‑uri.
— Și pun pariu că veste de salvare aveau douăzeci la sută dintre ei.
George aruncă o privire spre malul râului, unde câteva femei își încheie una alteia vestele de salvare de un portocaliu aprins.
— Totul e distractiv până când cineva se îneacă.
— Ce slogan vesel!
Ffion zâmbește.
— Visit Wales ar trebui să te angajeze să le faci reclamele.
— Ar trebui, să fiu a naibii, poate ar împiedica niște morți inutile. Când vor învăța oamenii că râul ucide?
Ffion împinge ușa centrului.
— Nu cred că un colac de salvare folosea la ceva în cazul ăsta.
— Să vedem ce va spune autopsia. Pun pariu pe zece lire că a fost un înec accidental.
— S‑a făcut, zice Ffion. Trebuie să te avertizez, e în joc reputația mea, i‑am spus unui proaspăt transferat că a fost crimă și nu pot să‑mi pierd prestigiul în fața unor bărbați atrăgători.
— Atrăgător?
George se oprește din mers.
— Obiectiv vorbind. Dar e și un nemernic, așa că…
Ffion ridică din umeri.
*
Adolescentul Ed Clough nu ridică privirea când Ffion și George intră în cafenea. Stă lângă Donna, directoarea centrului, și ține cu ambele mâini un pahar cu apă. Sub claia de păr blond, tenul băiatului are o nuanță verzuie.
— Cum te simți? îl întreabă Ffion.
Ed nu răspunde.
— A început să-și revină, zice Donna.
George se așază vizavi de ei.
— Păi, nu în fiecare zi dai peste un cadavru.
— Mai ales în dimineața de după un chef zdravăn, nu‑i așa, Ed? zice Ffion veselă. Am auzit că Tinerii Fermieri au fost în mare formă aseară.
Ed pălește. Bea o gură de apă, închizând ochii în timp ce o înghite cu greu. Ffion scoate telefonul. E pe punctul să‑i arate o fotografie pe care a făcut‑o la locul crimei de pe malul lacului, dar George tușește și îi ia telefonul.
— Hei, ce…?
Ffion se oprește când își dă seama că George decupează fotografia, astfel încât să nu se vadă ce e în caiac.
— Da, e o idee bună.
Îi arată lui Ed imaginea editată.
— Acesta este caiacul pe care l‑ai găsit azi-dimineață?
Ochii lui Ed se îndreaptă cu reticență spre telefon, apoi se întorc repede spre paharul cu apă. Încuviințează.
— Minunat, zice Ffion. Adică, nu chiar minunat, evident. Dar e bine de știut că nu mai avem încă unul plutind pe Awen.
Se întoarce spre Donna.
— Sigur e unul de la centrul tău?
Donna aprobă.
— Îmi dai voie?
Ia telefonul lui Ffion, apoi folosește degetul mare și arătătorul ca să mărească partea din spate a caiacului, unde numărul 87 a fost scris de mână cu un marker negru.
— Cele de la 75 la 95 sunt păstrate în rasteluri numerotate, în spatele centrului. Când am deschis dimineață, 87 lipsea, așa că l‑am trimis pe Ed să‑l caute.
— Ce este fusta asta de deasupra caiacului?
George arată spre fotografie.
— Este o fustă impermeabilă. Se fixează în jurul taliei și etanșeizează gura caiacului, pentru a împiedica pătrunderea apei. Unul dintre primele lucruri pe care le învață oamenii aici este cum să iasă din apă — cum să scoată fusta și să iasă din caiac, dacă acesta se răstoarnă.
— Deci, un caiacist care nu ar putea face asta, zice George, dacă s‑ar lovi la cap, de exemplu, și ar fi inconștient…
— S‑ar îneca, termină Donna.
— Criminalistul nostru va veni mai târziu să examineze rastelele, zice George. Ar fi de ajutor dacă tu și personalul ați putea da probe, pentru excludere.
— Desigur.
— E moartă? zice Ed brusc.
Se uită la Ffion, care ezită, apoi încuviințează.
— Îmi pare rău.
— Mă gândeam eu.
Vocea lui frântă îi atinge lui Ffion o coardă sensibilă. Adolescenții sunt atât de zgomotoși, atât de plini de bravadă, până când se întâmplă ceva important. Ffion a văzut‑o vara aceasta la propria fiică. Seren s‑a născut când Ffion avea doar 16 ani, iar cele două au crescut ca surori. Încă sunt mai mult surori decât mamă și fiică, crede Ffion, deși asta se schimbă încet. Acum Seren are 18 ani și pleacă la universitate. Era plină de entuziasm după examenul de bacalaureat, spunându‑le tuturor celor care voiau să o asculte că abia așteaptă să plece din Cwm Coed. Ea și Caleb i‑au arătat lui Ffion casa pe care plănuiau să o împartă cu alte trei colege, iar Ffion s‑a abținut să le spună că era atât de departe de centrul Londrei, încât la fel de bine puteau să rămână în Țara Galilor. Pe măsură ce vara se apropia de sfârșit și data începerii cursurilor la universitate se apropia, Seren se umfla în pene mai puțin. Ffion știe că încă este entuziasmată, că încă își dorește marea aventură, dar că este și speriată.
— Îmi pare foarte rău că i‑am dat drumul, zice Ed.
Lui Ffion i se face milă de el.
— Probabil că aș fi pățit la fel. Tot în casa de lângă stația de autobuz locuiești?
— Da. Cea cu ușa roșie.
— O știu. Du‑te acasă. Îți vom lua declarația când te vei simți puțin mai bine, da?
Ed se uită la Donna, care încuviințează.
— Cumpără‑ți niște Hula Hoops cu sare și oțet și o coca‑cola cu zahăr, zice Ffion. Eu asta preferam la micul-dejun după petrecerile Tinerilor Fermieri. Cu un sendviș cu șuncă, bineînțeles.
Ed scoate un geamăt și își acoperă gura cu mâna, apoi iese în grabă din cameră.
— Ei bine, cred că îl putem scoate de pe lista suspecților, zice Ffion. Nu are stomac pentru asta.
— Suspecți? zice Donna. Nu crezi că a fost accident?
— În acest moment, luăm în considerare toate opțiunile, intervine George, aruncându‑i o privire lui Ffion.
— Femeia care administrează campingul de alături a zis că aseară a văzut trei turiști care se prosteau cu un caiac.
— La Cefn Coed? întreabă Ffion. Știi la ce oră i‑a văzut?
— Pe la 18:00.
— I‑a descris pe turiști?
George deschide carnețelul.
— A spus că le‑a văzut doar picioarele. Alergau pe câmp cu caiacul deasupra capului spre cabana de vacanță a lui Mervyn. Alergau în zigzag și mugeau.
Ffion o privește fix.
— Mugeau?
— Așa a spus. Dacă sunt oamenii cazați la Merv, sunt agenți imobiliari. Au participat ieri-dimineață la o sesiune de rafting cu noi și au fost un coșmar.
— În ce sens?
George ridică privirea.
— Se prosteau, nu ascultau instrucțiunile…
Donna ridică din umeri.
— Nu le‑a plăcut când i‑am certat, au început să‑mi spună „domnișoară“ și să se comporte de parcă ar fi fost la școală. Mi‑aș fi dorit să fi fost naibii, ca să‑i pot pedepsi.
— Câți erau în grup? întreabă Ffion.
— Patru. În final, a trebuit să o iau deoparte pe organizatoare și să‑i spun că sunt la un pas să‑i trimit la plimbare. Cel mai în vârstă tocmai își împinsese unul dintre colegi sub apă și… știi cum e când oamenii se comportă de parcă s‑ar prosti, dar nu e așa?
Donna se strâmbă.
— Era clar că nu se plăceau deloc.
— La ce oră a plecat grupul de aici? întreabă George.
— Le‑am semnat ieșirea la 15:30.
— Știi unde s‑au dus?
— Au spus că se întorc la cazare, apoi ies să mănânce ceva. Mi‑au cerut să le recomand — citez — „un restaurant cu o listă bună de vinuri, la care să nu trebuiască să meargă prea mult pe jos“.
Ffion râde.
— E clar că nu au mai fost în Cwm Coed.
Își împinge scaunul înapoi.
— Haide, George, să aflăm unde s‑au dus: la Caffi Coffi sau la rulota cu cartofi prăjiți.
