- Rating: ★★★★★
- Editura: Ballantine Books
- Pagini: 352
- Goodreads: Atmosphere
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.amazon.com/Atmosphere-Story-Taylor-Jenkins-Reid/dp/0593158717
„Atmosphere” de Taylor Jenkins Reid este o poveste profund emoționantă care m-a luat prin surprindere. Este genul de carte care te face să simți că ești cu sufletul și ochii ațintiți spre cer, cu vise mari și o inimă plină de dorințe nespuse.
Personajul principal, Joan Goodwin, este o femeie extraordinară: astronomă, pasionată de stele încă din copilărie, și mai târziu astronaută NASA. Joan nu este o eroină tipică. Este discretă, puternică în tăcerea ei, cu un suflet cald și o inteligență remarcabilă. Povestea o urmărește în mai multe etape ale vieții — de la începuturile ca profesoară universitară, până la momentul în care ajunge în centrul unei misiuni spațiale complicate și periculoase.
Totul pornește din dorința de a cunoaște mai mult, de a face parte din ceva mai mare decât noi toți — explorarea spațiului. În timpul unei misiuni dramatice, Joan este vocea de legătură dintre Pământ și naveta aflată în pericol. În acele momente tensionate, munca ei nu mai este doar știință, ci devine o luptă pentru viețile prietenilor ei. Printre ei, Vanessa Ford, o astronaută curajoasă și ambițioasă, și Griff, colegul ei din spațiu, care se află într-un pericol mortal după un accident.
Romanul alternează între prezentul misiunii și trecutul care a dus-o pe Joan în acest punct — inclusiv relația ei profundă cu nepoata Frances, prieteniile care se formează în timpul antrenamentelor și momentul când o întâlnește pe Vanessa. Relația dintre Joan și Vanessa evoluează frumos, subtil, încărcată de admirație, tensiune și apropiere emoțională. Este o poveste de dragoste neconvențională, matură și discretă, care nu țipă, ci șoptește cu blândețe.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care autoarea combină știința cu poezia cerului. Nu este vorba doar despre astronomie sau NASA, ci despre ceea ce înseamnă să fii om, să greșești, să iubești, să pierzi și totuși să mergi mai departe. Stelele devin simboluri ale speranței, ale stabilității, a ceva mai mare decât noi.
Taylor Jenkins Reid scrie cu sensibilitate și claritate, creând o atmosferă (da, titlul este perfect ales) care te cuprinde și nu te mai lasă. Fiecare emoție este atent dozată, fiecare personaj are greutate, și nimic nu este simplu sau superficial.
„Atmosphere” este o poveste despre ce înseamnă să visezi cu ochii deschiși, să simți frica, dar să alegi totuși să mergi înainte. Despre cum, în mijlocul vidului cosmic, legătura umană este cea care ne ține ancorați. O carte care mi-a atins inima și care, pentru mine, merită toate cele cinci stele.
Atmosphere – Taylor Jenkins Reid
„Atmosphere” by Taylor Jenkins Reid is a deeply emotional story that took me by surprise. It’s the kind of book that makes you feel like your heart and eyes are lifted toward the sky, filled with big dreams and unspoken desires.
The main character, Joan Goodwin, is an extraordinary woman: an astronomer who has been passionate about the stars since childhood, and later a NASA astronaut. Joan isn’t your typical heroine. She’s quiet, strong in her silence, with a warm soul and remarkable intelligence. The story follows her through various stages of her life — from her early days as a university professor to the moment she finds herself at the center of a complex and dangerous space mission.
It all begins with a desire to know more, to be part of something greater than ourselves — the exploration of space. During a dramatic mission, Joan becomes the voice connecting Earth to a shuttle in peril. In those tense moments, her work becomes more than science — it turns into a fight for the lives of her friends. Among them are Vanessa Ford, a brave and ambitious astronaut, and Griff, her crewmate in space, who finds himself in mortal danger after an accident.
The novel alternates between the present mission and the past that led Joan to this point — including her deep relationship with her niece Frances, the friendships that form during training, and the moment she meets Vanessa. The relationship between Joan and Vanessa develops beautifully and subtly, filled with admiration, emotional tension, and closeness. It’s an unconventional love story — mature and quiet, one that doesn’t shout, but rather whispers gently.
What impressed me most was the way the author blends science with the poetry of the sky. It’s not just about astronomy or NASA — it’s about what it means to be human, to make mistakes, to love, to lose, and still move forward. The stars become symbols of hope, stability, and something greater than us.
Taylor Jenkins Reid writes with sensitivity and clarity, creating an atmosphere (yes, the title is perfectly chosen) that wraps around you and doesn’t let go. Every emotion is carefully measured, every character has depth, and nothing feels simple or superficial.
„Atmosphere” is a story about what it means to dream with your eyes open, to feel fear but still choose to move forward. About how, in the middle of cosmic emptiness, it’s the human connection that keeps us grounded. A book that touched my heart and, for me, deserves all five stars.
Lasă un răspuns