„Lăudați și cântați” de Dragoș C. Costache este o călătorie literară captivantă, o combinație magistrală de realitate alternativă și poveste polițistă ce mi-a rămas adânc întipărită în minte. Într-un București distopic din anii ’20, unde Marea Unire nu a avut loc, iar societatea se află într-un echilibru fragil, această carte creează o atmosferă unică, vibrantă, care te absoarbe complet.

Am fost instantaneu captivată de această versiune alternativă a istoriei, în care România, devastată de Marele Război și epidemia de gripă americană, este condusă de regele Albert I. E fascinant să te plimbi imaginar pe străzile unui București ce nu a existat niciodată, dar care este atât de viu în paginile acestei cărți. Sărăcia și bunăvoința coexistă în acest oraș, cu lăutari care răsună din cârciumi și jazz-ul care îi face să viseze pe cei bogați și pe cei săraci deopotrivă.

Romanul te prinde nu doar prin descrierile detaliate ale unei lumi în derivă, ci mai ales prin firul narativ central: o serie de crime violente care zdruncină capitala. Fiecare crimă este mai șocantă decât precedenta, iar felul în care autorul conturează atmosfera de tensiune crescândă mi-a dat fiori de-a lungul lecturii. Polițistul asasinat la Gara de Nord, grataragiul ars pe propriul grătar în Obor sau hangiul ucis în Mahalaua Dracului sunt imagini ce rămân întipărite mult timp după ce închizi cartea. Detaliile crude, dar necesare, te fac să te simți direct implicat în anchetă, alături de personajele principale.

Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman este complexitatea personajelor, în special a subcomisarului Milia Popova și a comisarului Popescu, doi polițiști cu o dinamică fascinantă. Aceștia nu sunt doar detectivi tipici de ficțiune, ci caractere puternice, cu slăbiciuni și motivații personale care îi fac incredibil de reali. L-am simțit pe fiecare dintre ei trăind intens misiunea lor de a-l prinde pe criminalul care terorizează orașul, și am trăit alături de ei fiecare răsturnare de situație.

Un alt element care m-a surprins plăcut este felul în care autorul reușește să creeze un echilibru între scenele tensionate și momentele de viață cotidiană în acest București fictiv. Totul se întâmplă în preajma Crăciunului anului 1926, iar descrierile orașului împodobit pentru sărbători, amestecate cu disperarea oamenilor, creează o atmosferă copleșitoare.

Personajul lui Ghioagă, un om simplu și dur, măcinat de instinctele sale și trecutul său violent, aduce o dimensiune interesantă. Când îl vezi așteptând la gară, trăindu-și viața între crimă și dragoste, te simți prins între simpatia pentru el și teama de brutalitatea lui. Costache redă această dualitate magistral, făcându-l pe Ghioagă un personaj memorabil, ale cărui trăiri interioare sunt la fel de captivante ca și acțiunea propriu-zisă.

Fiecare pagină a cărții mi-a dat senzația că sunt în mijlocul unui film noir plasat în anii ’20, dar cu o notă distinct românească. Dincolo de intrigile complexe și de vânătoarea de criminali, „Lăudați și cântați” este și o reflecție asupra unei Românii care ar fi putut fi, cu tot potențialul și contradicțiile sale. Să fie despre egalitatea dintre bărbați și femei, despre minorități sau despre tensiunile sociale care se resimt în fiecare cârciumă, romanul reușește să ridice întrebări valabile chiar și pentru prezent.

A fost o lectură care mi-a rămas în suflet mult timp după ce am terminat-o. Este genul de carte pe care o citești pe nerăsuflate, dar care te face și să te oprești din când în când pentru a reflecta asupra personajelor și temelor abordate. Dragoș C. Costache a creat nu doar o poveste, ci o lume întreagă care mi-a rămas în minte mult timp. Îi ofer cinci stele fără ezitare și o recomand oricărui iubitor de ficțiune istorică sau thriller ce caută o lectură care să te țină cu sufletul la gură.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.