- Rating: ★★★☆☆
- Editura: ACT și Politon, imprint Corola
- Traducere: Teodora Olenici
- Pagini: 288
- Goodreads: Graffitista
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.actsipoliton.ro/fanny-andre-graffitista-carte?search=graffitista
Am terminat de citit „Graffitista” de Fanny André și, deși mi-au plăcut anumite aspecte ale cărții, am avut și câteva rezerve care mi-au temperat entuziasmul inițial. Povestea Lenei, o tânără de 22 de ani pasionată de graffiti, care se află la o răscruce de drumuri în viața sa, este intrigantă și plină de potențial, dar executarea acesteia a lăsat loc pentru mai multe îmbunătățiri.
Lena, protagonistă cărții, este un personaj complex, cu multe frământări interioare și o dorință puternică de a-și găsi drumul. Mi-a plăcut foarte mult cum Fanny André a reușit să transmită pasiunea Lenei pentru graffiti și să creeze o atmosferă vibrantă a metropolei londoneze prin ochii unei artiste de stradă. Pe de altă parte, problemele cu care se confruntă Lena, cum ar fi pierderea anului la facultate, consumul excesiv de alcool și relațiile ocazionale, sunt tratate cu o sinceritate care m-au făcut să simt empatie pentru ea.
Totuși, povestea devine previzibilă pe alocuri. Relația ei complicată cu Caden, fostul iubit, și motivele pentru care s-a terminat relația lor în urmă cu patru ani, sunt interesante, dar nu sunt explorate în profunzime. Caden, care la început părea un personaj fascinant și rebel, se transformă într-un bărbat responsabil, dar cam lipsit de acea scânteie inițială care atrăsese atenția Lenei. Această schimbare este poate realistă, dar aș fi dorit să văd mai mult din conflictul intern al lui Caden și modul în care trecutul său influențează prezentul.
Un alt aspect care m-a lăsat oarecum dezamăgită este dezvoltarea insuficientă a personajelor secundare. Ellen, sora geamănă a lui Caden și prietena cea mai bună a Lenei, precum și colegul ei de apartament, Dane, par să fie acolo doar pentru a înainta povestea principală, fără a avea o dezvoltare proprie semnificativă. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre viețile lor și despre cum interacționează cu Lena dincolo de simpla lor funcție narativă.
Cu toate acestea, cartea are și momente remarcabile. Descrierile festivalului Glastonbury și aventurile Lenei în lumea artei stradale sunt captivante și pline de viață. Fanny André reușește să creeze o atmosferă autentică, iar cititorul este transportat în mijlocul acestei lumi vibrante și pline de energie.
În concluzie, „Graffitista” este o lectură plăcută și captivantă, dar care nu reușește întotdeauna să-și atingă potențialul maxim. Este o carte care te poate prinde pentru câteva ore și care oferă o privire interesantă asupra vieții unui tânăr artist de stradă. Recomand această carte celor care sunt interesați de graffiti și de poveștile de viață neconvenționale, dar cu așteptări moderate. Chiar dacă nu a fost exact ceea ce speram, sunt curioasă să citesc și alte lucrări ale lui Fanny André, în speranța că viitoarele sale cărți vor reuși să aducă acel plus de profunzime și imprevizibilitate pe care mi le doresc.
Graffiti Girl – Fanny André
I finished reading Graffiti Girl by Fanny André, and although I enjoyed certain aspects of the book, I also had some reservations that tempered my initial enthusiasm. The story of Lena, a 22-year-old passionate about graffiti, who finds herself at a crossroads in her life, is intriguing and full of potential, but its execution left room for improvement.
Lena, the protagonist, is a complex character with many inner struggles and a strong desire to find her way. I really liked how Fanny André managed to convey Lena’s passion for graffiti and create a vibrant atmosphere of the London metropolis through the eyes of a street artist. On the other hand, the issues Lena faces, such as failing a year of college, excessive alcohol consumption, and casual relationships, are addressed with a sincerity that made me feel empathy for her.
However, the story becomes predictable at times. Her complicated relationship with Caden, her ex-boyfriend, and the reasons for their breakup four years ago are interesting but not explored in depth. Caden, who initially seemed like a fascinating and rebellious character, turns into a responsible man, but somewhat lacking the spark that initially drew Lena to him. This change may be realistic, but I would have liked to see more of Caden’s internal conflict and how his past influences his present.
Another aspect that left me somewhat disappointed was the insufficient development of the secondary characters. Ellen, Caden’s twin sister and Lena’s best friend, as well as her roommate, Dane, seem to be there just to move the main story forward, without having significant personal development. I would have liked to know more about their lives and how they interact with Lena beyond their simple narrative function.
That said, the book does have some remarkable moments. The descriptions of the Glastonbury festival and Lena’s adventures in the world of street art are captivating and lively. Fanny André manages to create an authentic atmosphere, and the reader is transported right into the middle of this vibrant and energetic world.
In conclusion, Graffiti Girl is an enjoyable and engaging read, but it doesn’t always manage to reach its full potential. It’s a book that can capture you for a few hours and offers an interesting glimpse into the life of a young street artist. I recommend this book to those interested in graffiti and unconventional life stories, but with moderate expectations. Although it wasn’t exactly what I hoped for, I’m curious to read more of Fanny André’s works, hoping that her future books will bring that extra depth and unpredictability that I’m looking for.
Lasă un răspuns