- Rating: ★★★☆☆
- Editura: ACT și Politon, imprint Corola
- Traducere: Teodora Olenici
- Pagini: 288
- Goodreads: Graffitista
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.actsipoliton.ro/fanny-andre-graffitista-carte?search=graffitista
Am terminat de citit „Graffitista” de Fanny André și, deși mi-au plăcut anumite aspecte ale cărții, am avut și câteva rezerve care mi-au temperat entuziasmul inițial. Povestea Lenei, o tânără de 22 de ani pasionată de graffiti, care se află la o răscruce de drumuri în viața sa, este intrigantă și plină de potențial, dar executarea acesteia a lăsat loc pentru mai multe îmbunătățiri.
Lena, protagonistă cărții, este un personaj complex, cu multe frământări interioare și o dorință puternică de a-și găsi drumul. Mi-a plăcut foarte mult cum Fanny André a reușit să transmită pasiunea Lenei pentru graffiti și să creeze o atmosferă vibrantă a metropolei londoneze prin ochii unei artiste de stradă. Pe de altă parte, problemele cu care se confruntă Lena, cum ar fi pierderea anului la facultate, consumul excesiv de alcool și relațiile ocazionale, sunt tratate cu o sinceritate care m-au făcut să simt empatie pentru ea.
Totuși, povestea devine previzibilă pe alocuri. Relația ei complicată cu Caden, fostul iubit, și motivele pentru care s-a terminat relația lor în urmă cu patru ani, sunt interesante, dar nu sunt explorate în profunzime. Caden, care la început părea un personaj fascinant și rebel, se transformă într-un bărbat responsabil, dar cam lipsit de acea scânteie inițială care atrăsese atenția Lenei. Această schimbare este poate realistă, dar aș fi dorit să văd mai mult din conflictul intern al lui Caden și modul în care trecutul său influențează prezentul.
Un alt aspect care m-a lăsat oarecum dezamăgită este dezvoltarea insuficientă a personajelor secundare. Ellen, sora geamănă a lui Caden și prietena cea mai bună a Lenei, precum și colegul ei de apartament, Dane, par să fie acolo doar pentru a înainta povestea principală, fără a avea o dezvoltare proprie semnificativă. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre viețile lor și despre cum interacționează cu Lena dincolo de simpla lor funcție narativă.
Cu toate acestea, cartea are și momente remarcabile. Descrierile festivalului Glastonbury și aventurile Lenei în lumea artei stradale sunt captivante și pline de viață. Fanny André reușește să creeze o atmosferă autentică, iar cititorul este transportat în mijlocul acestei lumi vibrante și pline de energie.
În concluzie, „Graffitista” este o lectură plăcută și captivantă, dar care nu reușește întotdeauna să-și atingă potențialul maxim. Este o carte care te poate prinde pentru câteva ore și care oferă o privire interesantă asupra vieții unui tânăr artist de stradă. Recomand această carte celor care sunt interesați de graffiti și de poveștile de viață neconvenționale, dar cu așteptări moderate. Chiar dacă nu a fost exact ceea ce speram, sunt curioasă să citesc și alte lucrări ale lui Fanny André, în speranța că viitoarele sale cărți vor reuși să aducă acel plus de profunzime și imprevizibilitate pe care mi le doresc.
Lasă un răspuns