Când am ales să citesc „Dragă nemernicule” de Virginie Despentes, eram plină de așteptări, având în vedere renumele autoarei și stilul său nonconformist. Cu toate acestea, am fost dezamăgită într-o mare măsură de lectura cărții, ceea ce mă determină să îi acord doar două stele.

La începutul anilor 2020, într-un context marcat de mișcarea MeToo, un schimb de mesaje începe între Rebecca și Oscar. Rebecca, o actriță în vârstă de 50 de ani care își păstrează încă farmecul, și Oscar, un autor de 43 de ani, relativ cunoscut și pasionat de muzica rap, se găsesc prinși într-o conversație complicată. Amândoi au crescut și îmbătrânit în cultura artistului torturat și sunt experți în abuzul de droguri, însă simt nevoia să-și schimbe stilul de viață. Primele mesaje dintre ei sunt agresive și totul pare să-i despartă. În scenă apare și Zoé, o tânără feministă sub 30 de ani, obsedată de rețelele sociale. Cei trei, deși certăreți și vulnerabili, devin treptat prieteni.

Povestea mi s-a părut haotică și greu de urmărit. Personajele par să fie construite în jurul unor clișee și stereotipuri care nu aduc nimic nou sau interesant. Deși se simte efortul autoarei de a crea caractere complexe și controversate, rezultatul final lasă de dorit. În loc să mă atașez de ele sau să le înțeleg mai bine motivațiile, am simțit o deconectare constantă și o lipsă de empatie.

Stilul de scriere al lui Virginie Despentes, de obicei incisiv și captivant, a fost aici mai degrabă obositor și fragmentat. Pe alocuri, am avut impresia că se străduiește prea mult să fie șocantă și provocatoare, în detrimentul coerenței narative. Descrierile grafice și limbajul vulgar, deși pot fi eficiente când sunt folosite cu măsură, au părut excesive și forțate în această carte.

Un alt aspect care m-a deranjat a fost lipsa unei direcții clare a intrigii. Multe fire narative sunt deschise fără a fi duse la un final satisfăcător, lăsând cititorul într-o stare de confuzie. Am simțit că se pierde din esența mesajului pe care Despentes încearcă să-l transmită, fiind prea multe subteme abordate fără o conexiune solidă între ele.

În concluzie, „Dragă nemernicule” de Virginie Despentes a fost pentru mine o lectură dezamăgitoare. Deși apreciez efortul autoarei de a explora teme dificile și de a sfida convențiile, execuția lasă mult de dorit. Cartea m-a lăsat cu un sentiment de frustrare și regret că nu am ales altceva din vasta ofertă literară existentă. Sper că următoarele ei lucrări vor reuși să recâștige din energia și autenticitatea care au consacrat-o.


Dear Dickhead – Virginie Despentes

When I decided to read Dear Dickhead by Virginie Despentes, I had high expectations given the author’s reputation and her nonconformist style. However, I was greatly disappointed with the book, which leads me to give it only two stars.

In the early 2020s, amid the MeToo movement, a series of messages begins between Rebecca and Oscar. Rebecca, a 50-year-old actress who still retains her charm, and Oscar, a 43-year-old relatively well-known author passionate about rap music, find themselves caught up in a complicated conversation. Both grew up and aged within the tortured artist culture and are experts in drug abuse, yet they feel the need to change their lifestyle. The first messages between them are aggressive, and everything seems to push them apart. Zoé, a young feminist under 30, obsessed with social media, enters the scene. Though quarrelsome and vulnerable, the three slowly become friends.

The story felt chaotic and difficult to follow. The characters seem to be built around clichés and stereotypes that offer nothing new or interesting. Although I could feel the author’s effort to create complex and controversial characters, the end result left much to be desired. Instead of becoming attached to them or understanding their motivations better, I felt a constant disconnection and lack of empathy.

Virginie Despentes’ writing style, typically incisive and captivating, here felt rather exhausting and fragmented. At times, I felt she was trying too hard to be shocking and provocative at the expense of narrative coherence. The graphic descriptions and vulgar language, while potentially effective when used in moderation, seemed excessive and forced in this book.

Another aspect that bothered me was the lack of a clear direction in the plot. Many narrative threads are opened but not brought to a satisfying conclusion, leaving the reader in a state of confusion. I felt that the essence of the message Despentes is trying to convey gets lost, as there are too many subthemes introduced without a solid connection between them.

In conclusion, Dear Dickhead by Virginie Despentes was a disappointing read for me. While I appreciate the author’s attempt to tackle difficult themes and defy conventions, the execution leaves much to be desired. The book left me with a feeling of frustration and regret that I hadn’t chosen something else from the vast literary offerings available. I hope her future works will manage to recapture the energy and authenticity that made her famous.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.