- Rating: ★★★☆☆
- Editura: Storia Books
- Traducere: Simona Ștefana Stoica
- Pagini: 504
- Goodreads: Două coroane înlănțuite
- Poate fi cumpărată de aici: https://storiabooks.ro/magazin/carti/fiction/fantasy/doua-coroane-inlantuite/
După ce am terminat primul volum din seria „Regele Păstor”, abia așteptam să mă întorc în lumea creată de Rachel Gillig. Eram curioasă să aflu cum se va încheia povestea și prin ce încercări va mai trece Elspeth. Prima carte mi-a plăcut mult, așa că am pornit lectura cu așteptări mari. „Două coroane înlănțuite” mi-a oferit o continuare întunecată și plină de aventură, însă nu m-a prins la fel de tare ca volumul anterior. Pentru mine, a fost o lectură de trei stele: interesantă și cu momente reușite, dar nu la fel de captivantă pe cât speram.
Acțiunea ne duce din nou în Regatul Blunder, un loc apăsat de magia întunecată și condus de un rege tiran. Elspeth și Ravyn au reușit să adune aproape toate Cărțile Providenței, însă cea mai importantă le lipsește: Arinii Îngemănați. Ca să salveze regatul, trebuie să găsească această carte înainte de Solstițiu. Misiunea îi poartă printr-o pădure de arini plină de ceață și primejdii, unde se ascund și alți monștri.
Elspeth rămâne în centrul poveștii, dar situația ei este mai complicată ca oricând. În mintea ei trăiește Coșmarul, o prezență întunecată care a avut un rol important în tot ce s-a întâmplat până acum. De data aceasta, el este singurul care îi poate călăuzi prin pădure. Coșmarul spune că vrea să îndrepte greșelile trecutului, dar dorința lui de răzbunare face ca intențiile sale să fie greu de citit. Mi-a plăcut tensiunea dintre el și Elspeth: cei doi sunt legați într-un mod neobișnuit, iar încrederea dintre ei nu vine ușor.
Ravyn este alături de Elspeth în această călătorie, iar relația lor se dezvoltă în mijlocul pericolului și al nesiguranței. Cei doi au de făcut alegeri grele, în timp ce magia și soarta regatului apasă asupra lor. Mi-a plăcut că personajele nu sunt prezentate ca fiind fără greșeală. Au îndoieli, fac alegeri discutabile și trebuie să trăiască cu urmările lor. Povestea păstrează și latura romantică, dar miza principală rămâne salvarea regatului și găsirea ultimei Cărți a Providenței.
Atmosfera a fost unul dintre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult. Pădurea învăluită în ceață, pericolele ascunse și magia întunecată se potrivesc bine cu tonul sumbru al seriei. Unele momente au fost tensionate, iar întorsăturile de situație m-au făcut să citesc în continuare pentru a afla ce urmează. Mi-a plăcut și ideea cărților magice și felul în care ele influențează viețile personajelor și viitorul regatului.
Totuși, lectura mi s-a părut mai greu de urmărit decât primul volum. Au apărut multe personaje și, la un moment dat, mi-a fost dificil să țin minte cine era fiecare și ce rol avea în poveste. Uneori simțeam nevoia să mă opresc sau să recitesc câteva pagini ca să-mi reamintesc cine vorbea și cum se lega acel personaj de restul grupului. Asta mi-a întrerupt ritmul și m-a făcut să mă simt mai puțin prinsă în acțiune.
Per total, „Două coroane înlănțuite” mi s-a părut un final potrivit pentru serie, cu o lume întunecată, o misiune periculoasă și personaje care trebuie să-și înfrunte trecutul. M-am bucurat să aflu cum se încheie povestea lui Elspeth și mi-au plăcut atmosfera și ideile fantasy, însă numărul mare de personaje și ritmul lecturii m-au ținut la o oarecare distanță de poveste. A fost o continuare bună, dar pentru mine nu a avut același farmec ca primul volum, de aici și cele trei stele.
Two Twisted Crowns – Rachel Gillig (The Shepherd King, #2)
After finishing the first book in „The Shepherd King” series, I couldn’t wait to return to the world Rachel Gillig created. I was curious to find out how the story would end and what other trials Elspeth would face. I loved the first book, so I started this one with high expectations. „Two Twisted Crowns” gave me a dark, adventurous continuation, but it didn’t grip me quite as much as the previous volume. For me, it was a three-star read: interesting, with some strong moments, but not as captivating as I’d hoped.
The story takes us back to the kingdom of Blunder, a place weighed down by dark magic and ruled by a tyrannical king. Elspeth and Ravyn have managed to gather nearly all the Providence Cards, but the most important one is still missing: the Twin Alders. To save the kingdom, they must find it before the Solstice. Their mission leads them through a fog-shrouded alder forest full of dangers, where other monsters are hiding.
Elspeth remains at the center of the story, but her situation is more complicated than ever. The Nightmare lives in her mind—a dark presence that has played an important role in everything that has happened so far. This time, he is the only one who can guide them through the forest. The Nightmare says he wants to right the wrongs of the past, but his desire for revenge makes his intentions difficult to read. I enjoyed the tension between him and Elspeth: they’re bound together in an unusual way, and trust doesn’t come easily to either of them.
Ravyn joins Elspeth on the journey, and their relationship develops amid danger and uncertainty. They must make difficult choices as the kingdom’s magic and fate weigh on them. I liked that the characters aren’t portrayed as flawless. They have doubts, make questionable choices, and have to live with the consequences. The story retains its romantic thread, but the main stakes remain saving the kingdom and finding the last Providence Card.
The atmosphere was one of my favorite parts. The mist-covered forest, hidden dangers, and dark magic fit the series’ grim tone well. Some scenes were tense, and the twists kept me reading to find out what would happen next. I also liked the idea of the magical cards and how they shape the characters’ lives and the kingdom’s future.
Still, I found this book harder to follow than the first. Many characters appear, and at one point I struggled to remember who was who and what role each person played in the story. Sometimes I felt the need to stop or reread a few pages to remind myself who was speaking and how that character fit into the group. That disrupted the pacing for me and made me feel less immersed in the action.
Overall, „Two Twisted Crowns” felt like a fitting conclusion to the series, with a dark world, a dangerous quest, and characters forced to confront their past. I was glad to learn how Elspeth’s story ended, and I enjoyed the atmosphere and fantasy ideas. However, the large cast and the reading pace kept me at some distance from the story. It was a good continuation, but it didn’t have the same charm for me as the first book—which is why I’m giving it three stars.
