- Rating: ★★★★★
- Editura: Crime Scene Press
- Traducere: Ioana Bena
- Pagini: 368
- Goodreads: Pietrele ucigașe
- Poate fi cumpărată de aici: https://crimescenepress.ro/product/pietrele-ucigase
A fost o adevărată plăcere să citesc „Pietrele ucigașe” și, mai ales, să mă reîntâlnesc cu Jimmy Perez, unul dintre personajele mele preferate din seria „Shetland”. După ce am petrecut atât de mult timp alături de el în volumele anterioare, simt că este unul dintre acele personaje literare de care ajungi să te atașezi cu adevărat. Pentru mine, Jimmy Perez este un personaj memorabil, iar revenirea lui într-o nouă poveste a fost unul dintre cele mai mari motive pentru care am citit această carte cu atât de multă plăcere. Dacă ați citit deja seria „Shetland”, cred că experiența este și mai frumoasă, pentru că îl regăsim pe Perez după toate evenimentele dificile și dramatice prin care a trecut în viața personală în ultimele volume. Îl vedem într-o altă etapă a vieții sale, alături de Willow, partenera lui, dar rămâne același om atent la cei din jur, empatic și foarte bun în a observa lucrurile pe care ceilalți aleg să le ascundă.
De această dată, acțiunea ne poartă pe insulele Orkney, într-un peisaj izolat, sălbatic și plin de istorie. O furtună puternică se abate asupra insulei, iar după ce aceasta trece este descoperit trupul lui Archie Stout, un om cunoscut și aproape legendar în comunitatea locală. Lângă cadavru se află ceea ce pare a fi arma crimei: o piatră neobișnuită, provenită din perioada Neolitică și acoperită cu inscripții străvechi. Descoperirea este cu atât mai tulburătoare cu cât Archie nu era un simplu locuitor al insulei. Era o persoană cunoscută de toată lumea, iar moartea lui îi afectează profund pe cei din comunitate.
Pentru Jimmy Perez, cazul este și mai personal. Archie îi fusese prieten încă din copilărie, ceea ce face ca investigația să fie mult mai dificilă din punct de vedere emoțional. Perez nu trebuie să descopere doar cine l-a ucis pe Archie, ci trebuie să încerce să înțeleagă cum a fost posibil ca un om pe care îl cunoștea de atâția ani să ajungă victima unei crime. Iar pe măsură ce începe să pună întrebări și să vorbească cu oamenii din comunitate, devine evident că aproape fiecare persoană are câte ceva de ascuns.
Un lucru care mi-a plăcut foarte mult la această carte este faptul că nu avem o acțiune foarte alertă. „Pietrele ucigașe” nu este genul de thriller în care se întâmplă ceva spectaculos la fiecare câteva pagini și în care personajele aleargă permanent după criminal. Accentul este pus mai ales pe investigație, pe întrebări, pe discuțiile cu suspecții și martorii și pe încercarea de a pune cap la cap toate informațiile. Este o poveste care îți cere puțină răbdare, dar tocmai acest ritm mai lent mi s-a părut potrivit pentru atmosfera romanului. Ann Cleeves construiește misterul treptat și ne lasă să descoperim lucrurile în același timp cu detectivii.
În plus, mi s-a părut foarte bine redată viața unei comunități mici și izolate. Aici, polițiștii sunt puțini, iar resursele sunt limitate, ceea ce face ca investigația să înainteze mai greu. În același timp, izolarea are și un avantaj: toată lumea cunoaște pe toată lumea. Polițiștii știu cine sunt oamenii din comunitate, ce relații există între ei și care sunt conflictele mai vechi. Interogatoriile devin astfel mult mai personale, iar Perez poate să observe nu doar ceea ce spun oamenii, ci și felul în care se comportă și relațiile dintre ei. Într-un loc atât de mic, trecutul fiecăruia pare să fie cunoscut de ceilalți, dar asta nu înseamnă neapărat că adevărul este ușor de găsit.
Mi-a plăcut foarte mult și felul în care sunt construite personajele. Nu ajungem să le cunoaștem doar prin prisma meseriei pe care o au sau a rolului lor în investigație. Ann Cleeves le oferă o dimensiune mult mai umană și ne permite să vedem ce se află în spatele aparențelor. Vedem fricile lor, frustrările, problemele personale, relațiile complicate și lucrurile pe care le regretă. Fiecare personaj pare să poarte cu el o poveste, iar uneori aceste povești sunt mai importante decât ceea ce aleg oamenii să spună în mod direct. Tocmai din acest motiv, am avut impresia că locuitorii insulei sunt oameni adevărați, cu vieți complicate, și nu doar niște personaje create pentru a servi misterului.
Jimmy Perez este, bineînțeles, personajul care mi-a rămas cel mai mult în minte. Mi-a plăcut să îl urmăresc și de această dată, mai ales pentru că experiența de cititor al seriei „Shetland” îți permite să vezi toate nuanțele personajului. Știm prin ce a trecut, îi cunoaștem trecutul și înțelegem mai bine felul în care privește oamenii și situațiile dificile. În „Pietrele ucigașe”, cazul îl atinge într-un mod aparte tocmai pentru că victima îi fusese apropiată. Îmi place la Perez faptul că nu este detectivul acela rece și distant, care privește fiecare crimă doar ca pe un puzzle. El înțelege oamenii, iar această latură a lui este foarte importantă în rezolvarea cazului.
Un alt mare plus pentru mine au fost descrierile peisajelor. Orkney devine aproape un personaj în sine. Insulele, marea, furtunile, stâncile și urmele trecutului se combină foarte bine cu atmosfera misterioasă a poveștii. Mi-a plăcut că autoarea nu folosește decorul doar ca pe un fundal pentru crimă, ci îl integrează în poveste. Istoria foarte veche a locului, pietrele neolitice și legendele care circulă printre localnici dau romanului o atmosferă aparte. În timp ce citeam, am avut senzația că mă aflu acolo, într-un loc îndepărtat, în care natura poate fi la fel de imprevizibilă ca oamenii.
Și tocmai această combinație dintre istorie, legende și investigația polițistă mi s-a părut foarte interesantă. Perez trebuie să încerce să separe ceea ce ține de mit și superstiție de ceea ce poate fi dovedit. Piatra cu inscripții străvechi găsită lângă trupul lui Archie aduce o notă misterioasă poveștii și te face să te întrebi dacă există cu adevărat o legătură între trecutul îndepărtat al insulei și crima din prezent. Pe măsură ce investigația avansează, însă, devine tot mai clar că adevărata sursă a răului trebuie căutată în oamenii care trăiesc acolo.
Mi-a plăcut foarte mult și faptul că autoarea reușește să ne facă să bănuim, pe rând, aproape toate personajele. Fiecare pare să aibă un motiv pentru care ar putea ascunde ceva. Fiecare are propriile secrete, iar unele dintre ele sunt suficient de întunecate încât să te facă să te întrebi dacă nu cumva ai în față chiar criminalul. De multe ori am avut impresia că am înțeles cine este vinovatul, pentru ca apoi un alt detaliu să-mi schimbe complet părerea. Cartea te ține astfel într-o stare permanentă de îndoială, fără să îți ofere prea repede răspunsul pe care îl cauți.
Iar când adevărul este, în sfârșit, dezvăluit, vine ca un adevărat șoc. Criminalul este un personaj pe care eu, cel puțin, nu l-am bănuit absolut deloc. Mi s-a părut foarte bine construit acest final, tocmai pentru că toate pistele false și toate secretele personajelor m-au făcut să mă uit în direcțiile greșite. Abia în ultimele pagini lucrurile se așază și înțelegi cu adevărat ce s-a întâmplat. Este unul dintre acele finaluri care te fac să te gândești înapoi la tot ce ai citit și să realizezi cât de ușor ai fost făcut să suspectezi oamenii nepotriviți.
Pentru mine, „Pietrele ucigașe” a fost, înainte de toate, o carte despre oameni și despre lucrurile pe care aceștia le ascund. Este o poveste despre secrete, relații, trecut și despre felul în care o comunitate mică poate păstra foarte multe lucruri nespuse. În același timp, este o nouă ocazie de a-l întâlni pe Jimmy Perez și de a vedea cum evoluează acest personaj pe care am ajuns să îl îndrăgesc atât de mult.
Nu este o carte pe care aș recomanda-o celor care caută un thriller foarte rapid, plin de acțiune și răsturnări de situație la fiecare capitol. În schimb, dacă vă plac investigațiile construite cu răbdare, personajele bine conturate, misterele în care fiecare poate fi vinovat și poveștile în care atmosfera contează la fel de mult ca intriga, cred că „Pietrele ucigașe” merită din plin încercată. Iar pentru cei care au citit deja seria „Shetland”, aș spune că această carte are un farmec în plus: este ca o reîntâlnire cu un personaj drag, pe care îl cunoști deja și a cărui poveste personală vrei să o urmărești mai departe.
Pentru mine, „Pietrele ucigașe” a fost o lectură de cinci stele. Mi-a oferit exact ceea ce îmi place la romanele polițiste ale lui Ann Cleeves: un mister bine construit, personaje pe care ajungi să le cunoști cu adevărat, un decor superb și o investigație care te face să te răzgândești constant în privința vinovatului. Iar faptul că am putut să mă întorc în lumea lui Jimmy Perez a făcut lectura cu atât mai plăcută.
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Analogii, Antologii; Anca și cărtile; Biblioteca lui Liviu; Cărțile mele și alți demoni; Ciobanul de azi; Citește-mi-l; Falled; Fata cu cartea; Literatura pe tocuri; Fantaliria.
Un proiect Crime Club:
The Killing Stones – Ann Cleeves (Jimmy Perez and Willow Reeves, #1)
It was a real pleasure to read „The Killing Stones” and, above all, to meet Jimmy Perez again, one of my favorite characters from the „Shetland” series. After spending so much time with him throughout the previous books, I feel that he has become one of those literary characters you genuinely grow attached to. For me, Jimmy Perez is a memorable character, and seeing him return in a new story was one of the main reasons why I enjoyed this book so much. If you have already read the „Shetland” series, I think the experience is even more enjoyable, because we meet Perez again after all the difficult and dramatic events he went through in his personal life in the previous books. We see him at a different stage in his life, alongside Willow, his partner, but he is still the same thoughtful and empathetic man who is very good at noticing the things other people choose to hide.
This time, the story takes us to the Orkney Islands, into an isolated, wild landscape steeped in history. A powerful storm hits the island, and once it passes, the body of Archie Stout is discovered. Archie is a well-known and almost legendary figure in the local community. Beside his body lies what appears to be the murder weapon: an unusual stone dating back to the Neolithic period and covered in ancient inscriptions. The discovery is all the more disturbing because Archie was not simply another island resident. He was someone everyone knew, and his death deeply affects the entire community.
For Jimmy Perez, the case is even more personal. Archie had been his friend since childhood, making the investigation much more difficult on an emotional level. Perez has to discover not only who killed Archie, but also try to understand how it was possible for a man he had known for so many years to become the victim of a murder. And as he begins asking questions and talking to people in the community, it becomes clear that almost everyone has something to hide.
One thing I really enjoyed about this book is that the action is not particularly fast-paced. „The Killing Stones” is not the kind of thriller where something spectacular happens every few pages and the characters are constantly chasing the murderer. The focus is mainly on the investigation, the questions, the conversations with suspects and witnesses, and the attempt to piece together all the information. It is a story that requires a little patience, but I found this slower pace perfectly suited to the atmosphere of the novel. Ann Cleeves builds the mystery gradually and allows us to discover things alongside the detectives.
I also thought the depiction of life in a small, isolated community was very well done. There are few police officers and limited resources, which means that the investigation moves forward more slowly. At the same time, isolation has an advantage: everyone knows everyone. The police know who the people in the community are, what relationships exist between them, and which old conflicts still linger. As a result, the interrogations become much more personal, and Perez can observe not only what people say, but also how they behave and the relationships between them. In such a small place, everyone’s past seems to be known by everyone else, but that does not necessarily mean that the truth is easy to uncover.
I also really liked the way the characters are developed. We do not get to know them only through their professions or their roles in the investigation. Ann Cleeves gives them a much more human dimension and allows us to see what lies behind their appearances. We see their fears, frustrations, personal problems, complicated relationships, and regrets. Every character seems to carry a story with them, and sometimes these stories are more important than what people choose to say outright. Because of this, I felt that the island’s inhabitants were real people, with complicated lives, rather than simply characters created to serve the mystery.
Jimmy Perez is, of course, the character who stayed with me the most. I loved following him again, especially because being a reader of the „Shetland” series allows you to appreciate all the nuances of his character. We know what he has been through, we know his past, and we have a better understanding of the way he sees people and difficult situations. In „The Killing Stones”, the case affects him in a very particular way precisely because the victim was someone close to him. What I like about Perez is that he is not the kind of cold and distant detective who sees every murder simply as a puzzle. He understands people, and this side of his personality is very important when it comes to solving the case.
Another major plus for me was the description of the landscape. Orkney almost becomes a character in its own right. The islands, the sea, the storms, the cliffs, and the traces of the past combine beautifully with the mysterious atmosphere of the story. I liked the fact that the author does not use the setting merely as a backdrop for the murder, but makes it an integral part of the story. The very ancient history of the place, the Neolithic stones, and the legends passed down among the locals give the novel a distinctive atmosphere. While reading, I felt as though I were actually there, in a remote place where nature can be just as unpredictable as people.
And it was precisely this combination of history, legends, and police investigation that I found particularly interesting. Perez has to try to separate myth and superstition from what can actually be proven. The stone with ancient inscriptions found beside Archie’s body adds a mysterious element to the story and makes you wonder whether there really is a connection between the island’s distant past and the crime in the present. As the investigation progresses, however, it becomes increasingly clear that the true source of evil must be sought among the people who live there.
I also really enjoyed the fact that the author manages to make us suspect almost every character in turn. Each of them seems to have a reason for hiding something. They all have their own secrets, and some of them are dark enough to make you wonder whether you might actually be looking at the murderer. Several times I thought I had figured out who the culprit was, only for another detail to completely change my mind. The book keeps you in a constant state of doubt, without giving you the answer you are looking for too quickly.
And when the truth is finally revealed, it comes as a real shock. The murderer is a character I, at least, did not suspect at all. I thought the ending was very well constructed, precisely because all the false leads and the characters’ secrets made me look in the wrong directions. It is only in the final pages that everything falls into place and you truly understand what happened. It is one of those endings that makes you look back at everything you have read and realize just how easily you were led to suspect the wrong people.
For me, „The Killing Stones” was, above all, a book about people and the things they hide. It is a story about secrets, relationships, the past, and the way a small community can keep so many things unspoken. At the same time, it is another opportunity to meet Jimmy Perez and see how this character, whom I have grown to love so much, continues to evolve.
This is not a book I would recommend to readers looking for a very fast-paced thriller, packed with action and twists at every chapter. However, if you enjoy patiently developed investigations, well-rounded characters, mysteries in which anyone could be guilty, and stories where atmosphere matters just as much as the plot, I definitely think „The Killing Stones” is worth trying. And for those who have already read the „Shetland” series, I would say that this book has an extra charm: it feels like meeting an old friend again, someone you already know and whose personal story you want to continue following.
For me, „The Killing Stones” was a five-star read. It gave me exactly what I love about Ann Cleeves’s crime novels: a well-constructed mystery, characters you genuinely come to know, a beautiful setting, and an investigation that constantly makes you change your mind about who the culprit might be. And the fact that I got to return to Jimmy Perez’s world made the reading experience all the more enjoyable.
