„Spărgătorul de gheață” de Kristina Ohlsson, al doilea volum din seria Strindberg, este genul de carte perfectă pentru serile reci, când vrei să te pierzi într-o poveste plină de mister și atmosferă nordică. Acțiunea are loc din nou în Hovenäset, un orășel aparent liniștit, unde frigul și peisajele albe ascund, de fapt, secrete întunecate și pericole neașteptate.

August Strindberg mi s-a părut și în acest volum un personaj extrem de ușor de îndrăgit. Viața lui pare, la început, așezată: magazinul de antichități merge bine, iar relația lui cu Maria Martinsson devine tot mai importantă pentru el. Maria, polițista calmă și inteligentă, rămâne un personaj puternic, dar în același timp foarte uman, cu emoții și temeri reale. Mi-a plăcut mult dinamica dintre ei, felul în care se susțin, dar și tensiunile care apar atunci când pericolul se apropie prea mult.

Totul începe cu un incendiu violent, într-o noapte geroasă, care distruge magazia lui August și pe cea a unui bătrân din comunitate, Axel Ehnbom. Inițial pare doar un incident tragic, dar lucrurile scapă rapid de sub control, iar ancheta Mariei se transformă într-un caz de crimă. De aici, povestea se bifurcă în mai multe direcții, iar fiecare personaj pare să ascundă ceva. Atmosfera devine tot mai apăsătoare, iar sentimentul că pericolul poate apărea din orice colț este construit foarte bine.

Trebuie să recunosc că acest volum mi-a plăcut chiar mai mult decât primul. Poate pentru că deja eram familiarizată cu personajele, cu locul și cu stilul autoarei, dar am simțit că m-a prins mult mai repede și mai profund. A fost o bucurie reală să mă reîntâlnesc cu August și Maria, să le urmăresc evoluția și să văd cum s-au schimbat, dar și cu ce provocări noi se confruntă.

Chiar dacă apar multe personaje noi și, la început, poate părea puțin dificil să ții pasul cu toate numele și legăturile dintre ele, lucrurile se leagă treptat. Am avut momente în care m-am simțit ușor confuză, dar pe măsură ce înaintam, totul a început să capete sens, iar satisfacția de la final a meritat pe deplin.

Ritmul nu este unul extrem de rapid, dar tocmai asta mi-a plăcut. Suspansul este construit cu grijă, ca un puzzle, iar stilul Kristinei Ohlsson te face să vrei să citești în continuare. Nu pentru acțiune alertă, ci pentru misterul bine dozat, pentru modul în care firele se împletesc și pentru dorința de a descoperi atât adevărul din spatele crimei, cât și ce se întâmplă mai departe cu personajele principale.

Cartea este plină de răsturnări de situație, iar de fiecare dată când crezi că ai înțeles totul, povestea îți schimbă direcția. Autoarea reușește să mențină tensiunea până la final și să ofere o intrigă care te ține prins, aproape ca un tren care nu se oprește. În același timp, există și o latură foarte umană, empatică, care te face să te apropii de personaje și să le înțelegi alegerile.

Pentru mine, „Spărgătorul de gheață” a fost o lectură care m-a captivat complet. Este un crime foarte bine construit, cu o atmosferă rece, dar o poveste care te ține în suspans până la ultima pagină. Dacă ați citit primul volum, acesta este un must-read, iar dacă nu, seria Strindberg merită cu siguranță descoperită.

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Analogii, AntologiiAnca și cărtileBiblioteca lui LiviuCărțile mele și alți demoniCiobanul de aziCitește-mi-lFalledFata cu carteaLiteratura pe tocuri.

Un proiect Crime Club:


Icebreaker – Kristina Ohlsson (Strindberg, #2)

“Icebreaker” by Kristina Ohlsson, the second volume in the Strindberg series, is the kind of book that’s perfect for cold evenings, when you want to lose yourself in a story full of mystery and Nordic atmosphere. The action once again takes place in Hovenäset, an apparently quiet small town where the cold and the white landscapes actually hide dark secrets and unexpected dangers.

August Strindberg once again felt like an extremely likable character in this volume. At first, his life seems settled: his antique shop is doing well, and his relationship with Maria Martinsson becomes more and more important to him. Maria, the calm and intelligent police officer, remains a strong character, yet at the same time very human, with real emotions and fears. I really enjoyed the dynamic between them—the way they support each other, but also the tension that arises when danger gets too close.

Everything begins with a violent fire on a freezing night, which destroys both August’s storage building and that of an elderly man in the community, Axel Ehnbom. At first, it seems like just a tragic incident, but things quickly spiral out of control, and Maria’s investigation turns into a murder case. From there, the story branches out in multiple directions, and every character seems to be hiding something. The atmosphere becomes increasingly tense, and the feeling that danger could emerge from anywhere is very well built.

I have to admit that I liked this volume even more than the first one. Maybe because I was already familiar with the characters, the setting, and the author’s style, but I felt that it drew me in much faster and more deeply. It was a real joy to reconnect with August and Maria, to follow their development, and to see how they’ve changed, as well as the new challenges they face.

Even though many new characters appear and, at first, it may feel a bit difficult to keep track of all the names and connections between them, things gradually come together. There were moments when I felt slightly confused, but as I kept reading, everything started to make sense, and the satisfaction at the end was absolutely worth it.

The pace isn’t extremely fast, but that’s exactly what I liked. The suspense is carefully constructed, like a puzzle, and Kristina Ohlsson’s style makes you want to keep reading—not for fast-paced action, but for the well-measured mystery, the way the threads intertwine, and the desire to uncover both the truth behind the crime and what happens next with the main characters.

The book is full of plot twists, and every time you think you’ve figured everything out, the story changes direction. The author manages to maintain tension until the very end and delivers a gripping plot that keeps you hooked, almost like a train that never stops. At the same time, there’s also a very human, empathetic side that brings you closer to the characters and helps you understand their choices.

For me, “Icebreaker” was a completely captivating read. It’s a very well-crafted crime novel, with a cold atmosphere but a story that keeps you in suspense until the very last page. If you’ve read the first volume, this one is a must-read—and if not, the Strindberg series is definitely worth discovering.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.