- Rating: ★★★☆☆
- Editura: Art, imprint Youngart
- Traducere: Maria Ioniță
- Pagini: 232
- Goodreads: Un vrăjitor din Pământșimare
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.editura-paladin.ro/info/carte/un-vrajitor-din-pamantsimare
„Un vrăjitor din Pământșimare” de Ursula K. Le Guin este o poveste fantasy clasică, dar diferită de multe altele prin ton și profunzime. Nu este o carte plină de bătălii spectaculoase la fiecare pas, ci mai degrabă o călătorie despre maturizare, greșeli și asumare. Pentru mine a fost o lectură interesantă, dar nu neapărat una care să mă țină cu sufletul la gură tot timpul, motiv pentru care îi acord trei stele.
Povestea îl urmărește pe Ged, un băiat sărac din insula Gont, care descoperă că are puteri magice ieșite din comun. La început este mândru și impulsiv. Își dorește să demonstreze tuturor cât de puternic este, iar orgoliul lui îl împinge să facă o greșeală gravă: eliberează o umbră întunecată, o forță necunoscută care începe să-l urmărească. Din acel moment, viața lui nu mai este despre glorie, ci despre supraviețuire și învățare.
Mi-a plăcut mult ideea că magia în Pământșimare nu este doar un instrument de luptă, ci are reguli clare, bazate pe cunoașterea adevăratului nume al lucrurilor. La școala de vrăjitori de pe insula Roke, Ged învață că puterea vine la pachet cu responsabilitate. Relația lui cu ceilalți elevi, mai ales cu Jasper, care îl provoacă și îl face să se simtă inferior, scoate la iveală partea lui vulnerabilă și competitivă. Tot aici îl întâlnește pe Vetch, un prieten loial, unul dintre puținele personaje care îi rămâne aproape cu adevărat.
Pe parcursul cărții, acțiunea devine o urmărire tensionată între Ged și umbra pe care el însuși a creat-o. Mi-a plăcut ideea simbolică a acestei umbre, care pare să fie o parte din el, o reprezentare a fricii și a mândriei sale. Totuși, ritmul mi s-a părut uneori lent. Sunt multe momente de reflecție și descrieri, iar aventura nu este la fel de intensă cum m-aș fi așteptat. Finalul este mai degrabă liniștit și profund decât spectaculos.
Per total, este o carte bine scrisă, cu un mesaj puternic despre echilibru și acceptarea de sine. Am apreciat construcția lumii și ideea din spatele poveștii, însă nu m-am conectat emoțional atât de mult cu Ged pe cât mi-aș fi dorit. Cred că este o lectură importantă pentru fanii fantasy-ului clasic, dar pentru mine a fost mai mult o experiență interesantă decât una memorabilă.
A Wizard of Earthsea – Ursula K. Le Guin (Earthsea Cycle, #1)
„A Wizard of Earthsea” by Ursula K. Le Guin is a classic fantasy story, but different from many others in its tone and depth. It isn’t a book filled with spectacular battles at every turn, but rather a journey about growing up, making mistakes, and taking responsibility. For me, it was an interesting read, though not necessarily one that kept me on the edge of my seat the entire time, which is why I give it three stars.
The story follows Ged, a poor boy from the island of Gont, who discovers he has extraordinary magical powers. At first, he is proud and impulsive. He wants to prove to everyone how powerful he is, and his pride pushes him to make a serious mistake: he releases a dark shadow, an unknown force that begins to hunt him. From that moment on, his life is no longer about glory, but about survival and learning.
I really liked the idea that magic in Earthsea is not just a tool for battle, but something governed by clear rules, based on knowing the true names of things. At the wizard school on the island of Roke, Ged learns that power comes with responsibility. His relationship with the other students—especially Jasper, who challenges him and makes him feel inferior—brings out his vulnerable and competitive side. It’s also here that he meets Vetch, a loyal friend and one of the few characters who truly stays by his side.
As the book progresses, the action turns into a tense pursuit between Ged and the shadow he himself created. I appreciated the symbolic meaning of this shadow, which seems to be a part of him—a representation of his fear and pride. Still, at times the pacing felt slow to me. There are many reflective moments and descriptions, and the adventure is not as intense as I expected. The ending is quiet and profound rather than spectacular.
Overall, it is a well-written book with a strong message about balance and self-acceptance. I appreciated the world-building and the idea behind the story, but I didn’t connect emotionally with Ged as much as I had hoped. I think it’s an important read for fans of classic fantasy, but for me it was more an interesting experience than a truly memorable one.
