- Rating: ★★★★★
- Editura: Rao
- Traducere: Cezar Octavian Tabarcea, Diana Lupu
- Pagini: 928
- Goodreads: Ochiul lumii
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.raobooks.com/product/ochiul-lumii/
„Ochiul lumii” de Robert Jordan, primul volum din seria „Roata Timpului”, a fost pentru mine o experiență de cinci stele, fără îndoială. Mi-a plăcut enorm această carte. O aveam pe lista de lectură de foarte mult timp, dar mereu o amânam din cauza numărului mare de pagini. Mi se părea o poveste care cere mult timp și răbdare. Și chiar așa este, dar merită fiecare pagină.
Primele 100-150 de pagini sunt mai lente și se parcurg mai greu. Se simte clar că autorul își ia timp să construiască lumea, să pună bazele, să ne arate cum funcționează totul. Dar acest worldbuilding este construit excelent. Satul Emond’s Field, obiceiurile oamenilor, frica de necunoscut, legendele despre Dragon, toate prind viață treptat. Nimic nu este aruncat la întâmplare, totul are sens. După ce treci de început, povestea începe să curgă din ce în ce mai repede și devine imposibil de lăsat din mână.
L-am urmărit cu mult interes pe Rand al’Thor, un tânăr simplu, crescut la fermă, care ajunge brusc în mijlocul unor evenimente uriașe. Mi-a plăcut evoluția lui, frica pe care încearcă să o ascundă, încăpățânarea, dorința de a-și proteja prietenii. Mat este impulsiv și are un aer rebel, dar simți că ascunde mai mult decât pare. Perrin este mai tăcut, mai așezat, dar tocmai această liniște îl face puternic. Iar Egwene mi s-a părut curajoasă și hotărâtă, dornică să își depășească limitele. Fiecare personaj are un drum propriu, iar călătoria lor nu este doar fizică, ci și una de maturizare.
Moiraine Sedai este un personaj care m-a fascinat. Este misterioasă, puternică, calmă, dar și rece. Deși pare că îi ajută pe Rand și pe ceilalți, am simțit mereu că ascunde ceva. Twistul de la final mi-a întărit această impresie. Nu știu dacă este cu adevărat de partea lor sau dacă urmărește un scop mai mare, dincolo de binele imediat al grupului. Această ambiguitate mi-a plăcut mult și m-a făcut să vreau să continui seria.
Am regăsit în carte multe elemente tolkiene. Atmosfera de început, grupul care pleacă dintr-un sat liniștit, amenințarea întunecată care planează asupra lumii, toate mi-au amintit de J. R. R. Tolkien și de universul din „Stăpânul inelelor”. În același timp, pe alocuri mi-a dat un vibe asemănător cu „Omul pictat” din seria „Demon” de Peter V. Brett. Ulterior am aflat că acea serie este inspirată din lumea creată de Robert Jordan, iar acest lucru m-a făcut să apreciez și mai mult impactul pe care „Ochiul lumii” l-a avut asupra genului fantasy.
În plus, am simțit și ceva din structura basmelor românești: lupta clară împotriva răului, probele prin care trebuie să treacă eroii, călătoria ca formă de inițiere. Este acea senzație că personajele sunt testate la fiecare pas și că fiecare alegere le schimbă destinul. Există o forță a răului bine conturată, dar și o lumină care nu dispare niciodată complet.
Acțiunea alternează frumos între momente tensionate și momente de respiro. Scenele cu trolocii și Myrddraalii sunt intense și pline de pericol, iar confruntarea finală este spectaculoasă și încărcată de revelații. Finalul mi s-a părut puternic și surprinzător. Nu oferă toate răspunsurile, dar deschide și mai multe întrebări, iar asta mi-a plăcut enorm.
Pentru mine, „Ochiul lumii” a fost o lectură care m-a scos din zona de confort prin dimensiune, dar m-a răsplătit prin profunzime. Este o poveste despre destin, frică, prietenie și curaj. O carte care începe lent, dar crește constant și te prinde într-o lume vastă, plină de magie și mister. Și, sincer, după acest prim volum, știu sigur că voi continua seria.
The Eye of the World – Robert Jordan (The Wheel of Time, #1)
“The Eye of the World” by Robert Jordan, the first volume in the „The Wheel of Time” series, was a five-star experience for me, without a doubt. I absolutely loved this book. It had been on my reading list for a very long time, but I kept postponing it because of its length. It felt like a story that demands a lot of time and patience. And it truly does—but it’s worth every single page.
The first 100–150 pages are slower and a bit harder to get through. You can clearly feel that the author takes his time building the world, laying the foundation, and showing us how everything works. But this worldbuilding is done exceptionally well. The village of Emond’s Field, the villagers’ customs, the fear of the unknown, the legends about the Dragon—all of it gradually comes to life. Nothing feels random; everything has purpose. Once you move past the beginning, the story starts flowing faster and faster, and it becomes impossible to put down.
I followed Rand al’Thor with great interest—a simple young man raised on a farm who suddenly finds himself at the center of massive events. I loved his development, the fear he tries to hide, his stubbornness, and his desire to protect his friends. Mat is impulsive and has a rebellious air, but you can sense that there’s more to him than meets the eye. Perrin is quieter and more grounded, yet that very calmness makes him strong. And Egwene struck me as brave and determined, eager to push beyond her limits. Each character has their own path, and their journey is not only physical but also one of growth and maturity.
Moiraine Sedai is a character who fascinated me. She is mysterious, powerful, calm—but also cold. Even though she seems to be helping Rand and the others, I always felt that she was hiding something. The twist at the end reinforced that impression. I’m not sure whether she is truly on their side or if she is pursuing a greater purpose beyond the group’s immediate good. I really appreciated this ambiguity—it made me want to continue the series.
I found many Tolkien-like elements in the book. The early atmosphere, the group leaving a quiet village, the dark threat looming over the world—all of it reminded me of J. R. R. Tolkien and the universe of „The Lord of the Rings”. At the same time, in certain moments it gave me a vibe similar to „The Painted Man” from the „The Demon Cycle” by Peter V. Brett. I later discovered that that series was inspired by the world created by Robert Jordan, which made me appreciate even more the impact that „The Eye of the World” has had on the fantasy genre.
I also felt something reminiscent of Romanian fairy tales: the clear battle against evil, the trials the heroes must endure, the journey as a form of initiation. There’s that sense that the characters are tested at every step and that each choice reshapes their destiny. There is a well-defined force of evil, but also a light that never completely disappears.
The action alternates beautifully between tense moments and moments of relief. The scenes with the Trollocs and Myrddraal are intense and full of danger, and the final confrontation is spectacular and packed with revelations. I found the ending powerful and surprising. It doesn’t provide all the answers, but it opens up even more questions—and I loved that.
For me, „The Eye of the World” was a reading experience that pushed me out of my comfort zone because of its size, but rewarded me with depth. It’s a story about destiny, fear, friendship, and courage. A book that begins slowly but steadily grows and pulls you into a vast world filled with magic and mystery. And honestly, after this first volume, I know for sure that I will continue the series.
