- Rating: ★★★★★
- Editura: Bookzone
- Traducere: Justina Bandol
- Pagini: 384
- Goodreads: Fata care și-a găsit vocea
- Poate fi cumpărată de aici: https://bookzone.ro/carte/fata-care-si-a-gasit-vocea-bkz
„Fata care și-a găsit vocea” de Abi Daré este una dintre acele povești care te ating profund și nu te mai lasă la fel după ce închizi cartea. Este o lectură dureroasă, uneori greu de dus, dar extrem de necesară. M-a impresionat prin sinceritate, prin forța personajului principal și prin felul în care scoate la lumină o realitate crudă, pe care multe fete o trăiesc în tăcere.
Adunni este o fetiță de doar paisprezece ani, inteligentă, curioasă și plină de vise. Tot ce își dorește este să meargă la școală și să învețe, pentru că știe că educația este singura ei șansă la o viață mai bună. Însă, în satul din Nigeria în care trăiește, fetele nu sunt încurajate să viseze. După moartea mamei sale, Adunni este forțată să se căsătorească cu un bărbat mult mai în vârstă, iar copilăria ei se întrerupe brusc. De aici începe un drum plin de suferință, frică și nedreptate, dar și de speranță.
Mi-a plăcut enorm să urmăresc evoluția lui Adunni, felul în care, pas cu pas, începe să-și înțeleagă propria valoare. Chiar și atunci când este redusă la tăcere, tratată ca o povară sau ca o proprietate, ea continuă să gândească, să observe și să spere. Vocea ei, rostită într-un limbaj simplu, uneori stângaci, alteori extrem de profund, face povestea și mai puternică. Tocmai această voce copilărească, sinceră, face ca durerea să fie resimțită mai intens.
Personajele secundare sunt la rândul lor foarte bine conturate. Unele te înfurie prin cruzimea și indiferența lor, altele îți oferă mici momente de lumină. Relațiile dintre femei, fie ele bazate pe teamă, competiție sau solidaritate, arată cât de complicată este supraviețuirea într-un sistem care nu le oferă nicio protecție. Acțiunea este realistă, fără artificii inutile, iar fiecare întâmplare pare desprinsă din viața reală.
Deși a fost greu de citit pe alocuri, mi-a plăcut foarte mult această poveste. Este genul de carte care te doare, dar care te face să înțelegi, să empatizezi și să nu mai poți ignora realitatea. Mi se pare o lectură perfectă pentru fanii autorilor Djaili Amadou Amal și Khaled Hosseini, pentru că are aceeași forță emoțională și aceeași capacitate de a spune povești despre suferință, dar și despre speranță.
Cel mai mult m-a marcat drumul lui Adunni spre a-și găsi vocea și propria cale. A fost frumos să văd cum, în ciuda tuturor obstacolelor, ea începe să creadă în sine, dar în același timp a fost extrem de dureros să citesc despre nedreptățile la care sunt supuse fetele din acea regiune. „Fata care și-a găsit vocea” nu este doar o poveste, ci un strigăt, o mărturie și o carte care merită citită și simțită din plin.
The Girl with the Louding Voice – Abi Daré
„The Girl with the Louding Voice” by Abi Daré is one of those stories that touches you deeply and doesn’t leave you unchanged after you close the book. It is a painful read, sometimes hard to endure, but extremely necessary. I was impressed by its honesty, by the strength of the main character, and by the way it brings to light a harsh reality that many girls are forced to live in silence.
Adunni is only fourteen years old—intelligent, curious, and full of dreams. All she wants is to go to school and learn, because she knows that education is her only chance at a better life. But in the Nigerian village where she lives, girls are not encouraged to dream. After her mother’s death, Adunni is forced to marry a much older man, and her childhood is abruptly cut short. From that moment on, she begins a journey filled with suffering, fear, and injustice, but also with hope.
I loved following Adunni’s evolution and the way she slowly begins to understand her own worth. Even when she is silenced, treated like a burden or like property, she continues to think, observe, and hope. Her voice—expressed in a simple language, sometimes clumsy, other times deeply profound—makes the story even more powerful. It is precisely this childlike, honest voice that makes the pain feel more intense.
The secondary characters are also very well developed. Some will anger you with their cruelty and indifference, while others offer small moments of light. The relationships between women—whether based on fear, competition, or solidarity—show just how complicated survival is within a system that offers them no protection. The action is realistic, without unnecessary embellishments, and every event feels taken straight from real life.
Although it was difficult to read at times, I truly loved this story. It is the kind of book that hurts, but also makes you understand, empathize, and refuse to ignore reality. I think it is a perfect read for fans of authors like Djaili Amadou Amal and Khaled Hosseini, as it carries the same emotional power and the same ability to tell stories about suffering, but also about hope.
What affected me the most was Adunni’s journey toward finding her voice and her own path. It was beautiful to see how, despite all the obstacles, she begins to believe in herself, but at the same time it was extremely painful to read about the injustices faced by girls in that region. „The Girl with the Louding Voice” is not just a story—it is a cry, a testimony, and a book that deserves to be read and felt deeply.
