„A cincea oară în decembrie” de James Kestrel m-a atras de la început prin atmosfera sa aparte și prin promisiunea unui thriller istoric. Povestea îl urmărește pe Joe McGrady, un detectiv de poliție din Honolulu, un bărbat marcat de trecut, cu o viață personală complicată și cu multe regrete. În anii ’40, Joe se implică într-o anchetă delicată: moartea suspectă a doi tineri ce provin din familii influente. Cazul pare inițial unul clar, dar lucrurile se complică rapid, iar deciziile lui Joe îi vor schimba complet viața.

Prima parte a cărții mi-a plăcut cel mai mult. Atmosfera anilor 1930–1940 este bine conturată, simți tensiunea epocii, diferențele sociale și pericolul care pândește la fiecare pas. Ancheta are un aer clasic de thriller noir, cu interogatorii, indicii ascunse și o presiune constantă asupra personajului principal. Tocmai de aceea, așteptările mele au crescut foarte mult și am sperat să am în față un thriller istoric alert și intens.

În a doua parte însă, ritmul se schimbă vizibil. Povestea devine mai degrabă o confesiune, aproape ca un jurnal de viață al lui Joe McGrady. Urmărim traseul lui prin ani grei, prin război, pierderi și alegeri dureroase. Deși întâmplările sunt interesante și contribuie la construirea personajului, acțiunea thriller trece pe plan secund. Am simțit că accentul cade mai mult pe trăirile lui interioare decât pe suspans, iar asta m-a făcut să mă detașez puțin de poveste.

Ultima parte revine la investigația inițială, iar cercul se închide într-un mod coerent. Se leagă multe detalii și adevărul iese la lumină, însă ritmul rămâne destul de lent. Mi-ar fi plăcut ca tensiunea să fie mai puternică și dezvăluirile mai dinamice, mai ales după începutul promițător.

Am ales să ofer 4 stele acestei cărți pentru că, deși povestea și parcursul personajului principal sunt bine construite și emoționante, nu a fost thrillerul intens la care mă așteptam. Este mai degrabă o combinație între roman istoric, dramă și mister, cu un accent puternic pe evoluția unui om urmărit de propriile decizii. O lectură bună, dar care mi-a lăsat senzația că putea fi mai alertă și mai captivantă.


Five Decembers – James Kestrel

“Five Decembers” by James Kestrel drew me in from the very beginning with its distinctive atmosphere and the promise of a historical thriller. The story follows Joe McGrady, a police detective from Honolulu, a man shaped by his past, with a complicated personal life and many regrets. In the 1940s, Joe becomes involved in a delicate investigation: the suspicious deaths of two young people from influential families. The case initially seems straightforward, but things quickly grow more complicated, and Joe’s decisions will completely change his life.

The first part of the book was my favorite. The atmosphere of the 1930s–1940s is vividly portrayed—you can feel the tension of the era, the social divides, and the danger lurking at every step. The investigation has a classic noir thriller feel, with interrogations, hidden clues, and constant pressure on the main character. Because of this, my expectations rose significantly, and I hoped I was in for a fast-paced and intense historical thriller.

In the second part, however, the rhythm shifts noticeably. The story becomes more of a confession, almost like a life journal of Joe McGrady. We follow his path through difficult years marked by war, loss, and painful choices. Although these events are interesting and help build the character, the thriller aspect moves into the background. I felt that the focus was more on his inner struggles than on suspense, which made me feel slightly detached from the story.

The final part returns to the initial investigation, and the circle closes in a coherent way. Many details come together and the truth is revealed, but the pace remains rather slow. I would have liked the tension to be stronger and the revelations more dynamic, especially after such a promising beginning.

I chose to give this book 4 stars because, although the story and the journey of the main character are well crafted and emotionally resonant, it wasn’t the intense thriller I had expected. It is more a blend of historical fiction, drama, and mystery, with a strong focus on the evolution of a man haunted by his own decisions. A good read, but one that left me with the feeling that it could have been faster-paced and more gripping.


2 răspunsuri la „A cincea oară în decembrie – James Kestrel”

  1. Avatar Horia Nicola Ursu
    Horia Nicola Ursu

    Mă bucur că ți-a plăcut, e o carte la care țin foarte mult eu însumi. Am primit manuscrisul cu vreo șase luni înainte de publicarea în State, de la editorul său american (un vechi prieten), apoi i-am convins pe colegii mei de la CSP să cumpărăm drepturile și să publicăm cartea. În momentul apariției ediției originale lucram deja la traducerea ei, iar în zilele în care versiunea românească a ajuns în tipografie, ediția originală primise deja cele două mari premii, Barry și Edgar, cele mai importante distincții din domeniul mystery & thriller la nivel mondial. Am avut apoi o lansare fabuloasă la Gaudeamus 2022, în compania profesorului Cioroianu (o găsești pe youtube, dacă vrei), iar în vara lui 2023 am primit și un premiu pentru cea mai bună traducere a unui roman polițist (la LibFest Brașov, premiul fiind decernat de Fundația Libris și Uniunea Scriitorilor). E una dintre cele mai bine vîndute cărți ale editurii la toate tîrgurile de carte. O nedumerire aș avea în ce privește recenzia ta… Povestea nu are absolut nici o legătură cu anii ’30! E foarte limpede treaba, povestea începe la sfîrșitul lui 1941, cu cîteva zile înaintea atacului de la Pearl Harbor (6 decembrie 1941). De unde treaba cu anii ’30?

    1. Avatar Cristina L

      Bună ziua! Am scris greșit inițial, acum am modificat. Am vrut să fac referire la trecutul din armată al lui Joe McGrady.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.