- Rating: ★★★★★
- Editura: Bookzone
- Traducere: Anca Irina Ionescu
- Pagini: 464
- Goodreads: Insula femeilor mării
- Poate fi cumpărată de aici: https://bookzone.ro/carte/insula-femeilor-marii-bkz
Când am început să citesc „Insula femeilor mării” de Lisa See, am intrat în poveste fără așteptări. Nu știam ce fel de carte mă așteaptă, dar pagină după pagină am descoperit un amestec profund de literary fiction și historical fiction, scris cu multă pasiune, durere și respect pentru o lume aproape uitată. A fost genul de lectură care se așază încet în suflet și rămâne acolo mult timp după ce ai închis cartea.
Romanul urmărește viețile lui Young-sook și Mi-ja, două fete care cresc pe insula Jeju și devin haenyeo – femeile scufundătoare ale mării. De mici, ele învață ce înseamnă apa rece, respirația ținută până la limită și legătura sacră cu marea. Prietenia lor se naște în copilărie și devine un fir strâns împletit care le leagă destinele de-a lungul deceniilor, chiar și atunci când viața le desparte brutal.
Unul dintre cele mai frumoase lucruri din carte este felul în care Lisa See descrie tradițiile și obiceiurile haenyeo, păstrate din vechime până aproape de prezent. Scufundările pentru abalone, arici de mare sau caracatițe nu sunt doar o muncă, ci un ritual. M-a emoționat profund respectul pe care aceste femei îl au față de mare: ele iau doar cât au nevoie, știind că marea trebuie protejată, nu exploatată. Relația lor cu natura este una de echilibru, nu de dominare.
Autoarea nu evită deloc durerea istoriei. Perioada războiului, conflictele dintre Japonia și China, apoi implicarea URSS și a Americii, sunt redate cu multă suferință și realism. Haenyeo sunt prinse între forțe politice care le depășesc, dar rămân incredibil de puternice. Ele sunt sprijinul comunității și al familiei, cele care aduc bani în casă, riscându-și viața zilnic în adâncuri.
În această lume, rolurile sunt inversate față de ceea ce ne-am aștepta. Femeile muncesc și susțin familia, iar bărbații rămân acasă cu copiii, gătesc, beau și se adună sub copacul cel mare din sat pentru a sta la povești. Este un detaliu care mi s-a părut fascinant și care adaugă profunzime acestei comunități matriarhale.
Young-sook, personajul principal, m-a impresionat enorm. Deși are parte de o căsnicie aranjată, soțul ei, un profesor, îi este egal și partener adevărat. Între ei există respect, comunicare și o dragoste care crește în timp. Își împart sarcinile, iau decizii împreună și formează o familie unită, lucru rar și extrem de valoros în contextul acelei perioade.
Mai presus de orice, „Insula femeilor mării” este o carte despre prietenie. Legătura dintre Young-sook și Mi-ja este profundă, complicată, uneori dureroasă, dar imposibil de rupt. Destinele lor rămân împletite peste decenii, iar următoarea generație – fiica lui Young-sook și fiul lui Mi-ja – duce mai departe această legătură, într-un mod emoționant.
Este o carte care m-a făcut să plâng mult. Am plâns pentru Young-sook, pentru pierderile ei inimaginabile, pentru soțul și copiii ei uciși, pentru Mi-ja și alegerile ei, pentru suferința care nu dispare niciodată complet. Este imposibil să nu empatizezi cu fiecare personaj, cu fricile, frustrările, bucuriile și durerile lor.
Pentru mine, această lectură a fost una excepțională. O poveste spusă cu delicatețe și forță, despre femei care sfidează marea, istoria și soarta. O recomand din inimă, pentru că este genul de carte care te schimbă și te învață să privești altfel curajul, prietenia și sacrificiul.
The Island of Sea Women – Lisa See
When I started reading „The Island of Sea Women” by Lisa See, I went into the story without expectations. I didn’t know what kind of book awaited me, but page by page I discovered a profound blend of literary fiction and historical fiction, written with great passion, pain, and respect for a nearly forgotten world. It was the kind of reading experience that slowly settles into your soul and stays there long after you close the book.
The novel follows the lives of Young-sook and Mi-ja, two girls who grow up on Jeju Island and become haenyeo—the women divers of the sea. From a young age, they learn what cold water means, how to hold their breath to the limit, and what it means to have a sacred bond with the sea. Their friendship is born in childhood and becomes a tightly woven thread that binds their destinies across decades, even when life brutally pulls them apart.
One of the most beautiful aspects of the book is the way Lisa See describes the traditions and customs of the haenyeo, preserved from ancient times almost to the present day. Diving for abalone, sea urchins, or octopus is not just work—it is a ritual. I was deeply moved by the respect these women have for the sea: they take only what they need, knowing that the sea must be protected, not exploited. Their relationship with nature is one of balance, not domination.
The author does not shy away from the pain of history. The wartime period, the conflicts between Japan and China, and later the involvement of the USSR and the United States are portrayed with great suffering and realism. The haenyeo are caught between political forces far beyond their control, yet they remain incredibly strong. They are the backbone of their communities and families, the ones who bring money into the household, risking their lives daily in the depths.
In this world, roles are reversed from what we might expect. Women work and support the family, while men stay home with the children, cook, drink, and gather under the large tree in the village to talk. I found this detail fascinating, as it adds depth to this matriarchal community.
Young-sook, the main character, impressed me enormously. Although she enters an arranged marriage, her husband—a teacher—is her equal and a true partner. Between them there is respect, communication, and a love that grows over time. They share responsibilities, make decisions together, and form a united family—something rare and deeply valuable in the context of that era.
Above all, „The Island of Sea Women” is a book about friendship. The bond between Young-sook and Mi-ja is deep, complex, sometimes painful, yet impossible to break. Their lives remain intertwined over decades, and the next generation—Young-sook’s daughter and Mi-ja’s son—carries this connection forward in a deeply emotional way.
This is a book that made me cry a lot. I cried for Young-sook, for her unimaginable losses, for her husband and children who were killed, for Mi-ja and the choices she made, and for the kind of suffering that never completely disappears. It is impossible not to empathize with every character, with their fears, frustrations, joys, and pain.
For me, this was an exceptional reading experience. A story told with both delicacy and strength, about women who defy the sea, history, and fate. I wholeheartedly recommend it, because it is the kind of book that changes you and teaches you to see courage, friendship, and sacrifice in a different light.
Lasă un răspuns