- Rating: ★★★★☆
- Editura: Art
- Traducere: Mihnea Gafiţa
- Pagini: 184
- Goodreads: Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll și domnul Hyde
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.editura-paladin.ro/info/carte/un-caz-foarte-straniu-doctorul-jekyll-si-domnul-hyde
„Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll și domnul Hyde” de Robert Louis Stevenson m-a bucurat încă de la primele pagini doar prin simplul fapt că, în sfârșit, am reușit să ajung la acest titlu clasic pe care îl aveam de mult timp pe listă. A fost una dintre acele lecturi pe care le amâni mereu, dar care te așteaptă cu răbdare, știind că vei ajunge la ea exact la momentul potrivit. Când am început să citesc, m-am simțit imediat cuprinsă de atmosfera întunecată, specifică literaturii clasice din secolul al XIX-lea, de mister și suspans.
Acțiunea are un ritm mai lent la început, lucru pe care l-am întâlnit deseori în romanele clasice. Deși întâmplările nu se succed rapid, treptat am început să observ cum fiecare detaliu își găsește locul, cum fiecare scenă se adaugă în construcția suspansului final. Atmosfera este cea care contează cel mai mult aici: străzile în ceață, casele întunecate, discuțiile șoptite și micile indicii presărate în poveste. Toate acestea creează o senzație de mister și gotic care compensează ritmul domol.
Personajele sunt, poate, cel mai reușit element al cărții. L-am urmărit pe doctorul Jekyll cu un interes tot mai mare, pentru că Stevenson reușește să îl prezinte ca pe un om respectat, inteligent și bun, dar în același timp marcat de o slăbiciune profund umană: frica de propria latură întunecată. Jekyll devine cu adevărat fascinant în momentul în care încercările lui științifice capătă o formă foarte personală și periculoasă. Domnul Hyde, alter ego-ul său, mi s-a părut construit ca lui opusul perfect – un om fără morală, impulsiv, neliniștitor. Mi-a plăcut modul în care autorul construiește relația dintre cei doi, ca și cum ar vorbi despre o luptă interioară pe care fiecare dintre noi o ducem zilnic, dar pe care Jekyll o trăiește în cel mai real mod posibil.
Ce mi-a plăcut cel mai mult în carte este ideea ei centrală: faptul că fiecare om ascunde în sine două părți – una bună și una rea – și că între ele există o tensiune constantă. În cazul lui Jekyll, această luptă devine vizibilă, concretă, aproape materială, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la cât de fragil este echilibrul dintre cele două fețe ale noastre. Stevenson nu oferă răspunsuri simple, dar arată cât de periculos poate fi atunci când lași răul să preia controlul, chiar și pentru o clipă.
Per total, „Un caz foarte straniu: doctorul Jekyll și domnul Hyde” mi s-a părut o lectură interesantă și inteligentă, chiar dacă nu neapărat una alertă. Este genul de carte care te invită să reflectezi, nu doar să urmărești acțiunea. Personajele sunt construite cu grijă, ideea este profundă, iar atmosfera – perfectă pentru iubitorii de mister clasic. Pentru toate acestea, i-am oferit patru stele, simțind că, deși ritmul nu a fost exact pe gustul meu, povestea în sine merită pe deplin locul ei în literatura universală.
The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde – Robert Louis Stevenson
“The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde” by Robert Louis Stevenson delighted me from the very first pages, simply because I finally managed to get to this classic title that had been on my list for a long time. It was one of those books you keep postponing, but that waits patiently, knowing you’ll reach it at exactly the right moment. When I started reading, I immediately felt drawn into the dark atmosphere, so typical of 19th-century classic literature, full of mystery and suspense.
The action unfolds at a slower pace in the beginning, something I’ve often encountered in classic novels. Although the events don’t follow one another quickly, I gradually began to notice how each detail finds its place, how every scene contributes to building the final suspense. The atmosphere is what matters most here: the foggy streets, the dark houses, the whispered conversations, and the tiny clues sprinkled throughout the story. All these create a sense of mystery and a gothic feel that compensates for the calm rhythm.
The characters are perhaps the strongest element of the book. I followed Dr. Jekyll with growing interest because Stevenson succeeds in presenting him as a respected, intelligent, and good man, yet one marked by a deeply human weakness: the fear of his own dark side. Jekyll becomes truly fascinating when his scientific experiments take on a very personal and dangerous form. Mr. Hyde, his alter ego, felt like the perfect opposite — a man without morals, impulsive, unsettling. I liked the way the author builds the relationship between the two, as if he were describing an inner struggle that all of us face every day, but which Jekyll experiences in the most literal way possible.
What I liked most about the book is its central idea: that every person hides within themselves two sides — one good and one evil — and that there is a constant tension between them. In Jekyll’s case, this battle becomes visible, concrete, almost material, which made me reflect on how fragile the balance between our two faces really is. Stevenson doesn’t offer simple answers, but he shows how dangerous it can be when you allow the evil side to take control, even for a moment.
Overall, “The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde” felt like an interesting and intelligent read, even if not necessarily a fast-paced one. It’s the kind of book that invites you to reflect, not just follow the plot. The characters are carefully crafted, the idea is profound, and the atmosphere is perfect for lovers of classic mystery. For all these reasons, I gave it four stars, feeling that although the pacing wasn’t exactly to my taste, the story itself fully deserves its place in world literature.
Lasă un răspuns