- Rating: ★★★★☆
- Editura: Nemira, imprint Armada
- Traducere: Alfred Neagu
- Pagini: 360
- Goodreads: Dragonul roșu
- Poate fi cumpărată de aici: https://nemira.ro/dragonul-rosu-seria-hannibal-lecter-1-thomas-harris
„Dragonul roșu” de Thomas Harris este genul de roman care îți cere răbdare la început, dar care te răsplătește pe parcurs cu o poveste intensă și un antagonist memorabil. Pentru mine, lectura a început greu. Cred că am fost prea obișnuită de către autorii contemporani cu un ritm foarte alert și cu plot twisturi puse din loc în loc, aproape ca un ritual. Aici, însă, Harris construiește tensiunea mai lent, preferă detaliile și intrarea treptată în mintea personajelor. La început m-a derutat ritmul, dar am înțeles apoi că face parte din stilul romanului.
Povestea îl urmărește pe Will Graham, fostul profiler FBI retras din activitate, chemat să ajute la prinderea unui criminal în serie extrem de periculos, cunoscut inițial ca „Zâna Măseluță”, iar ulterior ca „Dragonul roșu”. Will este un personaj fragil la interior, marcat de întâlnirea anterioară cu Hannibal Lecter. Relația lor tensionată, aproape magnetică, adaugă o notă aparte investigației. Will este genul acela de om care vede mai mult decât ar vrea, iar această abilitate îl epuizează emoțional. Mi-a plăcut felul în care Harris îl arată nu ca pe un erou clasic, ci ca pe un om obosit, dar determinat.
Totuși, adevărata forță a cărții stă în personajul Francis Dolarhyde. Capitolele dedicate lui mi s-au părut cele mai interesante și, sincer, cele care m-au făcut să simt cu adevărat povestea. Abia când am intrat în mintea lui Dolarhyde, lectura a început să mă prindă din ce în ce mai tare. Harris ne arată nu doar monstrul, ci și copilul speriat și rănit care a existat înainte. Fragmentele despre copilăria lui – plină de umilințe, abuzuri și lipsă de orice afecțiune – sunt greu de citit, dar tocmai ele te fac să înțelegi mai bine cum s-a format acest criminal. Nu îl scuză, evident, dar te fac să empatizezi cu el într-un fel ciudat, să privești dincolo de faptele lui violente. Aici, cartea are o profunzime pe care nu o întâlnești des în thrillere.
Pe măsură ce povestea avansează, intriga polițistă devine tot mai solidă. A doua jumătate a cărții mi-a plăcut mult tocmai pentru că ritmul crește, iar investigația capătă o energie nouă. Agenții FBI încearcă să intre în mintea criminalului, să-i anticipeze mișcările și să oprească următorul atac. Tensiunea devine tot mai intensă, iar scenele de urmărire sunt exact acel tip de suspans pe care îl așteptam.
Finalul vine cu un plot twist pe care l-am apreciat sincer. Momentul în care am descoperit că Dolarhyde nu este de fapt mort pare scris special ca să mă surprindă – și chiar a reușit. A fost un moment care a ridicat mult impresia generală despre carte și a încheiat povestea într-un mod care mi s-a părut satisfăcător și bine dozat.
În concluzie, „Dragonul roșu” nu este un thriller tipic cu ritm nebun încă de la primele pagini, dar își construiește suspansul în mod inteligent și profund. L-am citit mai greu la început, dar capitolele despre Dolarhyde și evoluția investigației m-au convins să îi dau patru stele. Este o carte complexă, cu personaje puternice și o atmosferă apăsătoare, ideală pentru cititorii care apreciază thrillerele psihologice și crime fiction de calitate.
Red Dragon – Thomas Harris (Hannibal Lecter, #1)
“Red Dragon” by Thomas Harris is the kind of novel that asks for your patience at first, but rewards you along the way with an intense story and a memorable antagonist. For me, the reading started off slow. I think I had become too used to contemporary authors who keep a very fast pace and sprinkle plot twists everywhere, almost like a ritual. Here, however, Harris builds the tension more slowly, preferring details and a gradual descent into the characters’ minds. At the beginning, the rhythm confused me, but I later realized that it’s part of the book’s style.
The story follows Will Graham, a former FBI profiler who has retired from the field, but is called back to help catch a highly dangerous serial killer, known at first as the “Tooth Fairy” and later as the “Red Dragon.” Will is fragile on the inside, scarred by his previous encounter with Hannibal Lecter. Their tense, almost magnetic relationship adds something special to the investigation. Will is the kind of person who sees more than he would like to, and this ability exhausts him emotionally. I liked the way Harris portrays him not as a classic hero, but as a tired yet determined man.
Still, the true strength of the book lies in the character of Francis Dolarhyde. The chapters dedicated to him were the most interesting to me and, honestly, the ones that made me truly feel the story. Only when I entered Dolarhyde’s mind did the reading begin to pull me in more and more. Harris shows us not only the monster, but also the frightened, wounded child that existed before. The fragments about his childhood—full of humiliation, abuse, and a complete lack of affection—are hard to read, but they help you better understand how this killer was shaped. They don’t excuse him, of course, but they make you empathize with him in a strange way, to look beyond his violent acts. This is where the book has a depth you don’t often see in thrillers.
As the story progresses, the police investigation becomes more solid. I enjoyed the second half of the book a lot, precisely because the pace picks up and the investigation gains new energy. The FBI agents try to get inside the killer’s mind, anticipate his moves, and stop the next attack. The tension grows more and more intense, and the chase scenes are exactly the kind of suspense I was waiting for.
The ending comes with a plot twist that I genuinely appreciated. The moment I discovered that Dolarhyde was not actually dead felt like it was written specifically to surprise me—and it truly did. It was a moment that greatly improved my overall impression of the book and ended the story in a way that felt satisfying and well balanced.
In conclusion, “Red Dragon” is not a typical thriller with a crazy pace from the first pages, but it builds its suspense intelligently and deeply. I read the beginning more slowly, but the chapters about Dolarhyde and the evolution of the investigation convinced me to give it four stars. It’s a complex book, with strong characters and a heavy atmosphere, ideal for readers who appreciate psychological thrillers and quality crime fiction.
Lasă un răspuns