- Rating: ★★★★★
- Editura: Corint, imprint Leda Bazaar
- Traducere: Carmen Ion
- Pagini: 448
- Goodreads: Moașa de la Auschwitz
- Poate fi cumpărată de aici: https://edituracorint.ro/moasa-de-la-auschwitz.html
„Moașa de la Auschwitz” de Anna Stuart este o carte care mi-a frânt inima, dar în același timp mi-a umplut-o cu admirație. Este unul dintre acele romane despre Al Doilea Război Mondial care nu se citește ușor, dar care merită fiecare pagină pentru că vorbește despre curajul unei femei care a ales să salveze vieți acolo unde totul era făcut să le distrugă.
Ana Kaminski ajunge în Auschwitz împreună cu prietena ei, Ester Pasternak, o tânără speriată și fără apărare. Încă de la poarta lagărului, simți frica lor, incertitudinea, golul din stomac. Iar când Ana găsește puterea să declare că este moașă, iar Ester asistenta ei, am simțit o explozie de respect pentru ea. Acest gest le schimbă destinul și le duce în clădirea maternității, un loc unde se naște viață, dar unde moartea stă mereu la pândă.
Din primele clipe petrecute în maternitate, Ana înțelege că rolul ei este mai mare decât și-ar fi imaginat. Ține în brațe copii nevinovați, născuți într-un loc care nu ar trebui să existe. În ochii ei se vede dorința de a proteja fiecare nou-născut, chiar dacă știe că nu îi poate salva pe toți. Aici, între suferința mamelor și strigătul firav al bebelușilor, am simțit cel mai puternic mesaj al cărții: chiar și în întuneric, viața caută o cale.
Una dintre cele mai grele scene pentru mine a fost aceea în care doi gardieni SS smulg un copil blond din brațele mamei. Mi s-a rupt sufletul. Dar exact în momentele acestea, când disperarea pare totală, autoarea ne arată o fărâmă de speranță: copiii luați de gardieni sunt duși în familii germane și vor supraviețui. Iar Ana prinde ideea ca pe o șansă. Împreună cu Ester, începe să tatueze în secret numerele mamelor pe micuți, în speranța că într-o zi, după război, adevărul îi va aduce pe copii înapoi la familiile lor.
Legătura dintre Ana și Ester este delicată, profundă și foarte umană. Două femei atât de diferite, dar unite de frică, iubire și dorința de a salva vieți. Atunci când Ana observă acea mică umflătură ascunsă sub hainele vărgate ale lui Ester, momentul are o încărcătură aproape explozivă. Am rămas cu respirația tăiată, știind că povestea lor este pe cale să se schimbe radical.
Pentru mine, „Moașa de la Auschwitz” a fost mai mult decât o lectură – a fost o trăire. M-a făcut să apreciez și mai mult puterea femeilor din istorie care au luptat în tăcere. M-a făcut să văd câtă lumină poate aduce un act de bunătate într-un loc fără speranță. Este o poveste dureroasă, dar și frumoasă prin forța ei.
Îi ofer cinci stele fără nicio ezitare. Este o carte care te marchează, te emoționează și rămâne cu tine mult timp. Un omagiu adus iubirii, rezistenței și curajului în fața răului absolut.
The Midwife of Auschwitz – Anna Stuart (Women of War, #1)
“The Midwife of Auschwitz” by Anna Stuart is a book that broke my heart, but at the same time filled it with admiration. It is one of those World War II novels that isn’t easy to read, but one that is worth every page because it speaks about the courage of a woman who chose to save lives in a place built to destroy them.
Ana Kaminski arrives in Auschwitz together with her friend, Ester Pasternak, a frightened and defenseless young woman. From the very gate of the camp, you can feel their fear, their uncertainty, the hollow ache in their stomachs. And when Ana finds the strength to declare that she is a midwife, and Ester her assistant, I felt an explosion of respect for her. This gesture changes their fate and takes them to the maternity building—a place where life is born, but where death is always lurking close by.
From her very first moments in the maternity ward, Ana understands that her role is greater than she ever imagined. She holds innocent babies in her arms, children born in a place that should not exist. In her eyes, you can see the desire to protect every newborn, even though she knows she cannot save them all. Here, among the mothers’ suffering and the fragile cries of the infants, I felt the book’s most powerful message: even in darkness, life seeks a way.
One of the hardest scenes for me was when two SS guards ripped a blond baby from its mother’s arms. My heart shattered. But in those moments when despair seems absolute, the author shows us a sliver of hope: the babies taken by the guards are sent to German families and will survive. And Ana grasps this idea as a chance. Together with Ester, she begins secretly tattooing the mothers’ numbers onto the babies, hoping that someday, after the war, the truth will bring the children back to their families.
The bond between Ana and Ester is delicate, deep, and profoundly human. Two women so different, yet united by fear, love, and the desire to save lives. When Ana notices that small bump hidden under Ester’s striped clothes, the moment is almost explosive. I held my breath, knowing their story was about to change drastically.
For me, “The Midwife of Auschwitz” was more than a read—it was an experience. It made me appreciate even more the strength of the women in history who fought in silence. It made me see how much light a single act of kindness can bring into a place without hope. It is a painful story, but also beautiful in its power.
I give it five stars without hesitation. It is a book that marks you, moves you, and stays with you for a long time. A tribute to love, resilience, and courage in the face of absolute evil.
Lasă un răspuns