- Rating: ★★★★☆
- Editura: Art
- Traducere: Adriana Călinescu
- Pagini: 248
- Goodreads: Frankenstein
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.editura-paladin.ro/info/carte/frankenstein-sau-prometeul-modern-mary-shelley-s
A fost prima oară când am citit „Frankenstein”, și recunosc că m-a surprins mult. Mă așteptam la o poveste clasică de groază, cu un monstru care sperie lumea, dar am descoperit ceva mult mai profund și trist. Această ediție ilustrată de David Plunkert a făcut lectura și mai interesantă – imaginile au adăugat o notă întunecată, aproape teatrală, care se potrivește perfect cu tonul romanului.
Povestea îl urmărește pe Victor Frankenstein, un tânăr savant pasionat de știință, care visează să descopere secretul vieții. Obsesia lui de a crea o ființă vie din trupuri moarte se transformă rapid într-un coșmar. Când reușește, își privește creația cu groază și fuge, lăsând-o singură într-o lume care nu o acceptă. Mi s-a părut cutremurător felul în care Victor, deși inteligent și ambițios, devine prizonierul propriei vinovății.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost creatura însăși. Departe de imaginea clasică a monstrului, ea este o ființă sensibilă, curioasă, care vrea doar să fie iubită și înțeleasă. Suferința ei, respingerea constantă și dorința de răzbunare mi-au părut extrem de umane. Am simțit, pe alocuri, mai multă compasiune pentru ea decât pentru Victor. Shelley reușește să te facă să te întrebi cine este cu adevărat monstrul: cel creat sau cel care a creat.
Atmosfera este apăsătoare, plină de peisaje reci, munți și furtuni, care par să reflecte neliniștea personajelor. Limbajul este uneori dens și mai greu de urmărit, dar emoțiile sunt puternice, iar tema – dorința de a depăși limitele umane – rămâne actuală chiar și azi.
Îi ofer acestei lecturi patru stele. Mi-a plăcut povestea, ideile, profunzimea personajelor, dar unele pasaje mi s-au părut lente. Totuși, este o carte care te face să gândești și să simți. O poveste despre ambiție, vinovăție, singurătate și nevoia de iubire.
Frankenstein – Mary Wollstonecraft Shelley
It was my first time reading „Frankenstein”, and I have to admit, it really surprised me. I expected a classic horror story with a monster scaring people, but I discovered something much deeper and sadder. This illustrated edition by David Plunkert made the reading experience even more engaging—the images added a dark, almost theatrical touch that perfectly matched the tone of the novel.
The story follows Victor Frankenstein, a young scientist passionate about discovery, who dreams of unlocking the secret of life. His obsession with creating a living being from dead bodies quickly turns into a nightmare. When he finally succeeds, he looks at his creation in horror and runs away, leaving it alone in a world that will never accept it. I found it chilling how Victor, though brilliant and ambitious, becomes a prisoner of his own guilt.
What impressed me most was the creature itself. Far from the classic image of a monster, it is a sensitive, curious being who only wants to be loved and understood. Its suffering, constant rejection, and desire for revenge felt deeply human. At times, I felt more compassion for the creature than for Victor. Shelley makes you question who the real monster is—the one who was created or the one who created.
The atmosphere is heavy and haunting, filled with cold landscapes, mountains, and storms that seem to mirror the characters’ turmoil. The language can be dense and sometimes challenging to follow, but the emotions are powerful, and the theme—the human desire to push beyond our limits—remains timeless even today.
I’m giving this book four stars. I enjoyed the story, the ideas, and the depth of the characters, though some passages felt a bit slow. Still, it’s a book that makes you think and feel. A story about ambition, guilt, loneliness, and the need for love.
Lasă un răspuns