- Rating: ★★★☆☆
- Editura: Petale Scrise
- Pagini: 248
- Goodreads: Aripi frânte
- Poate fi cumpărată de aici: https://editurapetalescrise.ro/product/aripi-frante-alina-cosma/
Când am deschis „Aripi frânte” de Alina Cosma, m-a atras imediat întrebarea de pe copertă: de ce s-ar sinucide un tânăr medic cardiolog ca Flavius, inteligent, fără griji materiale sau de sănătate? Cartea pornește puternic, cu un mister care lovește direct în emoție, și te face să vrei răspunsuri cât mai repede.
Personajul care duce acțiunea mai departe este Darius, fratele lui Flavius. El se angajează ca manager la același spital unde a lucrat fratele lui, încercând să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat. Mi-a plăcut determinarea lui, felul în care nu se mulțumește cu prima explicație și sapă în acte, amintiri și discuții cu personalul. Se vede că îl doare și că vrea să rămână lucid în același timp, ceea ce îl face credibil.
Un punct sensibil al poveștii este întâlnirea lui Darius cu colega și singura prietenă a lui Flavius, Lara. Prin ochii ei aflăm detalii intime despre viața lui Flavius, despre presiunea din saloane și despre tensiunile din sala de operație. Relația lor are o finețe aparte: este mai mult despre încredere și vulnerabilitate decât despre gesturi mari. Mi-a plăcut această doză de umanitate, mai ales când dragostea se conturează în umbra morții și a vinovăției.
Cartea atinge direct teme grele: depresie, atacuri de panică, criză de identitate, dependență de droguri, sinucidere. Uneori sunt redate curajos și cu empatie, alteori am simțit că explicațiile devin prea didactice și întrerup emoția. Mi-ar fi plăcut ca unele trăiri să fie arătate mai mult prin scene, nu povestite pe larg. Totuși, intenția autoarei de a vorbi deschis despre problemele societății de azi mi se pare valoroasă.
Mi-a plăcut și perspectiva asupra sistemului sanitar: lipsuri, oboseală cronică, compromisuri mici care devin munți. Aici romanul are forță. Se simte munca de documentare, iar atmosfera din spital este credibilă, cu gardă după gardă, cu decizii grele luate pe fugă. Asta dă greutate întrebării: cât de bine îi cunoaștem pe cei dragi, dacă nici pe noi nu ne mai putem ține în echilibru?
Pe de altă parte, ritmul mi s-a părut inegal. Investigația lui Darius promite mult, dar pe alocuri se repetă sau stă captiv prea mult în monologul interior. Trecerea dintre realitate și ficțiune, despre care se vorbește în prezentarea cărții, este interesantă ca idee, dar mi-a dat uneori senzația de neclaritate. Am pierdut din tensiune în câteva capitole, deși misterul inițial cerea un puls mai susținut.
Finalul aduce câteva dezvăluiri șocante din trecutul lui Flavius. Ele explică o parte din motive, dar nu toate. Apreciez că nu se închide totul într-o morală simplă; viața rareori oferă răspunsuri perfecte. Totuși, ca cititor, aș fi vrut ca firul anchetei să fie puțin mai strâns și să existe o construire mai clară către acele momente-cheie.
Per total, „Aripi frânte” este un roman tulburător, cu o temă importantă și cu personaje care își poartă rănile la vedere. Îi ofer 3 stele pentru curajul subiectului, pentru atmosfera de spital bine redată și pentru emoția relației dintre Darius și Lara. Scad două stele din cauza ritmului inegal și a explicațiilor prea directe, care taie uneori din intensitatea poveștii. Rămâne, însă, o lectură care deschide discuții necesare despre sănătatea mintală, presiune și fragilitatea „normalității”.
Broken Wings – Alina Cosma
When I opened „Broken Wings” by Alina Cosma, I was immediately drawn to the question on the cover: why would a young cardiologist like Flavius—intelligent, with no financial or health worries—commit suicide? The book starts strong, with a mystery that hits straight at the emotions, making you want answers as quickly as possible.
The character who carries the story forward is Darius, Flavius’s brother. He takes a job as manager at the same hospital where his brother worked, trying to understand what really happened. I liked his determination, the way he doesn’t settle for the first explanation and instead digs through files, memories, and conversations with the staff. You can see he’s hurting, but he also wants to remain clear-headed at the same time, which makes him believable.
A sensitive point in the story is Darius’s meeting with Lara, Flavius’s colleague and only friend. Through her eyes, we learn intimate details about Flavius’s life, about the pressure in the wards, and the tensions in the operating room. Their relationship has a special subtlety: it’s more about trust and vulnerability than about grand gestures. I liked this touch of humanity, especially when love takes shape in the shadow of death and guilt.
The book tackles heavy themes head-on: depression, panic attacks, identity crisis, drug addiction, suicide. Sometimes they are portrayed bravely and with empathy; other times, I felt the explanations became too didactic, breaking the emotion. I would have liked some experiences to be shown more through scenes rather than explained at length. Still, I find the author’s intention to speak openly about today’s societal issues valuable.
I also liked the perspective on the healthcare system: shortages, chronic exhaustion, small compromises that pile up into mountains. Here, the novel has strength. The research shows, and the hospital atmosphere feels believable—shift after shift, tough decisions made in a hurry. This gives weight to the question: how well do we really know our loved ones, if we can’t even keep ourselves in balance?
On the other hand, the pacing felt uneven. Darius’s investigation promises a lot, but at times it repeats itself or lingers too much in internal monologue. The transition between reality and fiction, mentioned in the book’s blurb, is interesting as an idea but sometimes gave me a sense of vagueness. I lost some of the tension in a few chapters, even though the initial mystery called for a stronger pulse.
The ending brings a few shocking revelations from Flavius’s past. They explain some of his motives, but not all. I appreciate that everything isn’t tied up into a simple moral—life rarely gives perfect answers. Still, as a reader, I would have liked the investigation thread to be a bit tighter and built more clearly toward those key moments.
Overall, „Broken Wings” is a disturbing novel, with an important theme and characters who wear their wounds openly. I give it 3 stars for the courage of the subject, for the well-captured hospital atmosphere, and for the emotion in Darius and Lara’s relationship. I deduct two stars because of the uneven pacing and overly direct explanations, which sometimes cut into the story’s intensity. However, it remains a read that opens necessary discussions about mental health, pressure, and the fragility of “normality.”
Lasă un răspuns