- Rating: ★★★★☆
- Editura: Lebăda Neagră, imprint Grey Spot
- Pagini: 162
- Goodreads: Mediterana
- Poate fi cumpărată de aici: https://blackswanpublishing.ro/produse/carti/biografii-memorii-jurnale/mediterana-democratie-aventura-arta-jihad/
Când am deschis „Mediterana: democrație, aventură, artă, jihad” de Adrian Petru Stepan, nu m-am așteptat să găsesc o carte atât de densă și de bogată în povești. Am descoperit însă o combinație de jurnal de călătorie, lecție de istorie și confesiune personală. Autorul scrie cu ochii unui turist curios, dar și cu mintea unui istoric atent, și reușește să adune în paginile lui tot ceea ce Mediterana a însemnat și încă înseamnă: principate, curente religioase, decizii politice, dar și frumusețea pietrelor de culoarea mierii, adierea sărată a mării și ospitalitatea oamenilor.
Cartea vorbește despre Mare Nostrum nu ca despre o simplă mare, ci ca despre un „continent marin” care leagă povești și destine. Apele acelea spală aceleași țărmuri de mii de ani și duc mai departe istorisiri maghrebiene, italiene, spaniole sau arabe, pe rute invizibile. Autorul ne arată cum, de-a lungul timpului, Mediterana a fost un loc de schimburi culturale, sociale și politice, un spațiu unde libertatea și violența s-au întâlnit la fel de des ca arta și religia.
Unul dintre aspectele care m-au impresionat a fost sinceritatea reflecțiilor personale. De pildă, Stepan povestește cum, ca român, simți legătura cu fostul Imperiu doar prin comparații: partea din țară care a fost sub ocupația Habsburgilor era mai dezvoltată decât restul și păstra asemănări surprinzătoare cu nordul Italiei, fie că vorbim de cuvintele folosite de bunici, fie de regulile de carte funciară. Am simțit aici un amestec de nostalgie și luciditate, care face lectura să pară mult mai aproape de cititor.
Cartea nu ocolește nici prezentul dureros. Autorul vorbește despre Gaza și violența nesfârșită din Orientul Mijlociu, o spirală care pare să nu aibă sfârșit. Mi-a plăcut că tonul nu este unul strict politic sau dogmatic, ci unul uman: un conflict vechi de milenii pentru fiecare palmă de pământ, un loc unde istoria s-a scris cu sânge. Mi s-a părut puternică imaginea Palestinei ca „pământ al făgăduinței” unde fiecare centimetru este disputat și suferința se repetă.
La fel de emoționante sunt paginile despre Egipt. Acolo unde autorul vede sărăcia, dar și zâmbetele oamenilor care, deși trăiesc cu puțin, se bucură de ceai sau de o minge dezumflată. Este un contrast puternic cu abundența europeană și o amintire că fericirea nu vine din acumulare, ci din interior. Pasajele acestea m-au făcut să simt că Stepan nu doar povestește, ci încearcă să înțeleagă lumea din jurul său cu sinceritate.
Cartea atinge și subiecte delicate, precum schimbările demografice și culturale din Europa, fricile legate de imigrație și reacțiile extreme pe care acestea le stârnesc. Mi-a plăcut că autorul nu oferă soluții simpliste, ci recunoaște că, de-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat mereu cu astfel de provocări și rareori le-a rezolvat cu adevărat. Doar scriitorii și filosofii au încercat să imagineze alternative, dar realitatea rămâne mult mai complicată.
Pentru mine, „Mediterana: democrație, aventură, artă, jihad” a fost o lectură densă, uneori copleșitoare prin mulțimea de informații, dar foarte valoroasă prin felul în care îmbină reflecțiile personale cu povești istorice și imagini vii. Este genul de carte care te face să simți mirosul sărat al mării, dar și greutatea conflictelor ce se poartă de mii de ani pe malurile ei.
I-am dat patru stele pentru că, deși m-a cucerit prin autenticitate și forța descrierilor, uneori aș fi vrut să mă pot opri mai mult la anumite episoade, fără să trec așa de repede la următorul. Totuși, recomand cu căldură această carte celor care iubesc istoria, călătoriile și reflecțiile sincere despre lumea în care trăim. Este o carte care se citește nu doar cu mintea, ci și cu sufletul.
Mediterranean: Democracy, Adventure, Art, Jihad – Adrian Petru Stepan
When I opened „Mediterranean: Democracy, Adventure, Art, Jihad” by Adrian Petru Stepan, I didn’t expect to find such a dense and story-rich book. What I discovered, however, was a combination of travel journal, history lesson, and personal confession. The author writes with the eyes of a curious tourist but also with the mind of a careful historian, managing to capture within his pages everything the Mediterranean once was and still is: principalities, religious movements, political decisions, but also the beauty of honey-colored stones, the salty sea breeze, and the hospitality of people.
The book speaks of Mare Nostrum not as a simple sea, but as a “marine continent” that connects stories and destinies. Those waters have washed the same shores for thousands of years, carrying forward Maghrebian, Italian, Spanish, or Arab tales along invisible routes. The author shows us how, throughout history, the Mediterranean has been a place of cultural, social, and political exchanges, a space where freedom and violence met just as often as art and religion.
One of the aspects that impressed me was the honesty of the personal reflections. For instance, Stepan recalls how, as a Romanian, you feel the connection with the former Empire only by comparison: the part of the country that was under Habsburg occupation was more developed than the rest and preserved surprising similarities with northern Italy, whether in the words spoken by grandparents or in the land registry rules. Here I felt a mix of nostalgia and clarity, which makes the reading experience feel much closer to the reader.
The book does not shy away from today’s painful realities either. The author writes about Gaza and the endless violence in the Middle East, a spiral that seems to have no end. I appreciated that the tone is not strictly political or dogmatic, but human: an ancient conflict over every handful of land, a place where history has been written in blood. I found the image of Palestine as a “promised land” where every inch is disputed and suffering endlessly repeats itself to be especially powerful.
Equally moving are the pages about Egypt. There, the author sees poverty, but also the smiles of people who, though they live with little, still enjoy tea or a deflated ball. It is a striking contrast with European abundance and a reminder that happiness does not come from accumulation, but from within. These passages made me feel that Stepan is not merely recounting, but genuinely trying to understand the world around him with sincerity.
The book also touches on sensitive topics such as Europe’s demographic and cultural changes, the fears linked to immigration, and the extreme reactions these provoke. I liked that the author does not offer simplistic solutions but acknowledges that, throughout history, humanity has always faced such challenges and rarely solved them completely. Only writers and philosophers have tried to imagine alternatives, but reality remains far more complicated.
For me, „Mediterranean: Democracy, Adventure, Art, Jihad” was a dense read, sometimes overwhelming with the sheer volume of information, but very valuable in the way it blends personal reflections with historical stories and vivid images. It’s the kind of book that makes you feel the salty smell of the sea, but also the weight of conflicts that have been waged for thousands of years on its shores.
I gave it four stars because, while I was captivated by its authenticity and the power of its descriptions, at times I wished I could linger longer on certain episodes without moving on so quickly to the next. Still, I warmly recommend this book to those who love history, travel, and sincere reflections on the world we live in. It is a book to be read not only with the mind but also with the soul.
Lasă un răspuns