- Rating: ★★★★☆
- Editura: Storia Books
- Traducere: Laura Ciobanu
- Pagini: 368
- Goodreads: Gri după întuneric
- Poate fi cumpărată de aici: https://storiabooks.ro/magazin/carti/fiction/thriller-mistery/gri-dupa-intuneric/
„Gri după întuneric” de Noelle W. Ihli este un roman inspirat dintr-un caz real care m-a pus pe gânduri mult timp după ce l-am terminat. Este genul de carte care te trece prin frică, revoltă și speranță, toate la un loc. Deși pare ciudat să spun că mi-a plăcut o poveste despre răpire și abuz, adevărul este că am apreciat intensitatea ei și modul în care este spusă. Nu este o lectură ușoară, dar este una puternică și memorabilă.
Povestea ne aruncă direct într-un cadru sălbatic și necruțător. O tragedie îi distruge lui Miley visul de a câștiga aurul olimpic, iar pentru ea asta înseamnă mai mult decât o accidentare, înseamnă pierderea identității. Ca să se adune și să își refacă forțele, acceptă o slujbă de vară în rezervația naturală Frank Church, un loc izolat, perfect pentru antrenamente și pentru a-și limpezi gândurile. Nu ia în serios poveștile despre o angajată care a murit acolo cu ani în urmă. Și exact aici începe neliniștea.
Recunosc că începutul m-a prins mai greu. Ritmul mi s-a părut mai lent și mi-a fost dificil să mă conectez imediat cu povestea. Poate pentru că știam că este inspirată din realitate, poate pentru că aveam nevoie de timp să intru în atmosfera apăsătoare. Din cauza acestui start mai ezitant, pentru mine cartea rămâne una de patru stele, nu de cinci. Dar odată ce lucrurile scapă de sub control, nu mai există cale de întoarcere.
Totul se schimbă într-o dimineață, în timpul unei alergări. Miley este atacată și răpită, iar de aici începe adevărata cursă pentru supraviețuire. Ținută captivă într-o cabană ascunsă în inima pădurii, într-o sălbăticie care nu iartă, ea trebuie să își folosească nu doar forța fizică, ci și mintea. Faptul că este sportivă de performanță nu este doar un detaliu din trecutul ei, ci devine un avantaj real. Rezistența, disciplina, capacitatea de a suporta durerea, toate devin armele ei.
Mi-a plăcut mult cum este construit personajul lui Miley. Nu este prezentată ca o eroină fără frică, ci ca un om speriat, rănit, dar hotărât să trăiască. O vedem cum analizează fiecare gest, fiecare slăbiciune a răpitorului, cum încearcă să câștige timp și să găsească o cale de scăpare. Pe măsură ce coșmarul din cabană devine tot mai apăsător, tensiunea crește. Situația o forțează să facă alegeri dificile și chiar să formeze o alianță neașteptată, iar planul de evadare devine tot mai riscant.
De la jumătatea cărții încolo, ritmul devine alert și captivant. Am ajuns în punctul în care citeam fără să-mi dau seama cât timp a trecut, doar ca să aflu dacă Miley reușește să scape cu viață. Firul narativ este cursiv, bine dozat, iar suspansul este construit treptat, fără exagerări inutile. Autoarea nu mizează doar pe șoc, ci pe psihologie, pe lupta interioară, pe voința de a nu ceda.
Ce rămâne cu mine după această lectură este ideea de rezistență. În mijlocul cruzimii și al obsesiei, există și curaj. În mijlocul întunericului, există încă o șansă. Finalul este intens și emoționant, exact cum are nevoie o astfel de poveste.
„Gri după întuneric” este o cursă periculoasă prin sălbăticie, dar și prin limitele umane. M-a făcut să mă simt inconfortabil, m-a ținut în tensiune și m-a emoționat. Chiar dacă începutul m-a făcut să pășesc mai greu în poveste, a doua parte m-a prins complet. Este un thriller realist, bine scris, cu personaje credibile și o acțiune suficient de alertă cât să te țină captiv până la ultima pagină.
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Analogii, Antologii; Anca și cărtile; Biblioteca lui Liviu; Cărțile mele și alți demoni; Ciobanul de azi; Citește-mi-l; Falled; Fata cu cartea; Literatura pe tocuri.
Un proiect Crime Club:
Gray After Dark – Noelle W. Ihli
“Gray After Dark” by Noelle W. Ihli is a novel inspired by a real case that stayed with me long after I finished it. It’s the kind of book that drags you through fear, anger, and hope all at once. As strange as it may sound to say I enjoyed a story about kidnapping and abuse, the truth is I appreciated its intensity and the way it was told. It’s not an easy read, but it is a powerful and memorable one.
The story throws us straight into a wild and unforgiving setting. A tragedy shatters Miley’s dream of winning Olympic gold, and for her it means more than an injury—it means losing her identity. To pull herself together and rebuild her strength, she accepts a summer job in the Frank Church wilderness reserve, an isolated place, perfect for training and clearing her mind. She doesn’t take seriously the stories about an employee who died there years earlier. And that’s exactly where the unease begins.
I admit the beginning was harder for me to get into. The pace felt slower, and it took me some time to connect with the story. Maybe because I knew it was inspired by real events, maybe because I needed time to sink into the heavy atmosphere. Because of that slightly hesitant start, this remains a four-star read for me rather than a five-star one. But once things spiral out of control, there’s no turning back.
Everything changes one morning during a run. Miley is attacked and kidnapped, and from that moment on, the real race for survival begins. Held captive in a cabin hidden deep in the forest, in a wilderness that shows no mercy, she must rely not only on her physical strength but also on her mind. The fact that she’s an elite athlete isn’t just a detail from her past—it becomes a real advantage. Endurance, discipline, the ability to withstand pain—all of them become her weapons.
I really liked how Miley’s character is built. She isn’t portrayed as a fearless heroine, but as a frightened, wounded human being who is determined to live. We see her analyzing every gesture, every weakness of her captor, trying to buy time and find a way out. As the nightmare inside the cabin grows more suffocating, the tension rises. The situation forces her to make difficult choices and even form an unexpected alliance, and the escape plan becomes increasingly risky.
From the middle of the book onward, the pace turns gripping and fast. I reached the point where I was reading without realizing how much time had passed, just to find out whether Miley would make it out alive. The narrative flows smoothly, well-balanced, and the suspense builds gradually without unnecessary exaggeration. The author doesn’t rely solely on shock value, but on psychology, on inner struggle, on the will not to give up.
What stays with me after this reading is the idea of resilience. In the midst of cruelty and obsession, there is still courage. In the middle of darkness, there is still a chance. The ending is intense and emotional, exactly what a story like this needs.
“Gray After Dark” is a dangerous race through the wilderness, but also through human limits. It made me uncomfortable, kept me on edge, and moved me deeply. Even though the beginning made it harder for me to step into the story, the second half completely gripped me. It’s a realistic, well-written thriller, with believable characters and enough momentum to keep you captive until the very last page.
