- Rating: ★★★★★
- Editura: Alice Books, imprint Yesterday
- Traducere: Lucia Popovici
- Pagini: 400
- Goodreads: Mă bucur că mama a murit
- Poate fi cumpărată de aici: https://alicebooks.ro/produs/ma-bucur-ca-mama-a-murit/
„Mă bucur că mama a murit” de Jennette McCurdy este una dintre acele cărți care te prind rapid, dar te și rănesc pe parcurs. Pentru mine, lectura a fost interesantă și dureroasă în același timp, pentru că autoarea nu încearcă să îndulcească nimic. Spune lucrurile direct, sincer, fără menajamente, iar tocmai această onestitate face povestea atât de puternică și memorabilă.
Jennette își spune viața începând cu copilăria, o perioadă care ar fi trebuit să fie lipsită de griji, dar care este dominată de mama ei. Mama apare ca personaj central, controlant și manipulator, obsedată de ideea succesului fiicei sale. Ea este cea care o împinge pe Jennette spre actorie, nu pentru că fetița și-ar dori asta, ci pentru că visul mamei trebuie împlinit cu orice preț. De la audiții stresante, la ore interminabile de muncă, totul este prezentat din perspectiva unui copil care vrea doar să fie iubit și acceptat.
Un aspect care m-a marcat profund este felul în care mama îi controlează fiecare detaliu al vieții: ce mănâncă, cum se îmbracă, cum trebuie să vorbească și să se comporte. Dietele stricte impuse de la vârste fragede, frica de a lua în greutate și presiunea constantă devin normale pentru Jennette, chiar dacă pentru cititor sunt șocante. Adolescența ei nu este despre descoperire și libertate, ci despre reguli, vinovăție și dorința de a nu-și dezamăgi mama.
Ajunsă la maturitate, Jennette arată clar cât de adânci sunt rănile lăsate de această relație toxică. Vorbește deschis despre tulburările alimentare, despre bulimie și despre faptul că, de fiecare dată când mânca, auzea în mintea ei vocea mamei care îi spunea că a consumat prea multe calorii. Scenele în care descrie lupta cu propriul corp și cu propria minte sunt extrem de grele, dar necesare. Ele arată cât de mult poate afecta abuzul emoțional o persoană, chiar și atunci când abuzatorul nu mai este prezent.
Cartea nu este doar despre suferință, ci și despre conștientizare și vindecare. Jennette începe, pas cu pas, să-și pună întrebări, să vadă adevărul și să înțeleagă că ceea ce a trăit nu a fost normal. Procesul ei de desprindere de trecut este lent și dureros, dar foarte real. Mi-a plăcut mult că nu se prezintă ca o poveste perfectă de succes, ci ca una sinceră, cu recăderi, confuzie și multă muncă interioară.
Per total, „Mă bucur că mama a murit” este o lectură care m-a pus pe gânduri și m-a emoționat profund. Nu este o carte ușoară, dar este una importantă. Mă bucur sincer că am ajuns să o citesc, pentru că mi-a oferit o perspectivă crudă, dar autentică, asupra relațiilor toxice, a traumei și a drumului dificil spre libertate. Pentru mine, este fără îndoială o carte de cinci stele.
I’m Glad My Mom Died – Jennette McCurdy
„I’m Glad My Mom Died” by Jennette McCurdy is one of those books that pulls you in quickly, but also hurts you along the way. For me, the reading experience was interesting and painful at the same time, because the author doesn’t try to soften anything. She tells things directly, honestly, without sugarcoating, and it is precisely this honesty that makes the story so powerful and memorable.
Jennette tells her life story starting with her childhood, a period that should have been carefree, but is instead dominated by her mother. Her mother appears as the central character—controlling and manipulative, obsessed with the idea of her daughter’s success. She is the one who pushes Jennette toward acting, not because the little girl wants it, but because the mother’s dream must be fulfilled at any cost. From stressful auditions to endless hours of work, everything is presented from the perspective of a child who just wants to be loved and accepted.
One aspect that deeply affected me is the way her mother controls every detail of her life: what she eats, how she dresses, how she must speak and behave. Strict diets imposed from a very young age, the fear of gaining weight, and constant pressure become normal for Jennette, even though for the reader they are shocking. Her adolescence is not about discovery and freedom, but about rules, guilt, and the desire not to disappoint her mother.
As an adult, Jennette clearly shows how deep the wounds left by this toxic relationship are. She speaks openly about eating disorders, about bulimia, and about how, every time she ate, she heard her mother’s voice in her head telling her she had consumed too many calories. The scenes in which she describes the struggle with her own body and mind are extremely hard to read, but necessary. They show how deeply emotional abuse can affect a person, even when the abuser is no longer present.
The book is not only about suffering, but also about awareness and healing. Jennette begins, step by step, to question things, to see the truth, and to understand that what she lived through was not normal. Her process of detaching from the past is slow and painful, but very real. I really appreciated that it is not presented as a perfect success story, but as an honest one, with relapses, confusion, and a lot of inner work.
Overall, „I’m Glad My Mom Died” is a book that made me reflect and moved me deeply. It is not an easy read, but it is an important one. I am truly glad I read it, because it offered me a raw but authentic perspective on toxic relationships, trauma, and the difficult road toward freedom. For me, it is without a doubt a five-star book.
Lasă un răspuns