- Rating: ★★★★★
- Editura: Crime Scene Press
- Traducere: Daniela Ionescu
- Pagini: 604
- Goodreads: Omul de sticlă
- Poate fi cumpărată de aici: https://crimescenepress.ro/product/omul-de-sticla?utm_source=ag_search
„Omul de sticlă” de Anders de la Motte a fost pentru mine o adevărată bucurie. M-am simțit ca și cum m-aș fi reîntors într-o lume deja cunoscută, dar în același timp plină de mistere noi. A fost o încântare să pornesc din nou într-o aventură alături de Leo Asker și Martin Hill. Primul volum din serie mi-a plăcut foarte mult, așa că am început să citesc această carte cu mari așteptări — și mă bucur enorm că nu am fost deloc dezamăgită. Autorul reușește din nou să creeze o atmosferă tensionată, cu multe piste înșelătoare, care te țin captiv în poveste.
Leo Asker este, fără îndoială, centrul acestei povești. Ea a acceptat postul de șefă a Departamentului Sufletelor Pierdute, o echipă care se ocupă de cazuri vechi, uitate, uneori imposibil de rezolvat. Mi-a plăcut mult să o văd crescând în acest rol — o femeie puternică, dar totuși vulnerabilă, care începe treptat să capete încredere în oamenii din jurul ei. Colegii săi se ridică la înălțimea așteptărilor, o susțin, o provoacă, iar dinamica lor dă poveștii un aer autentic de muncă în echipă.
Evoluția lui Leo este unul dintre cele mai frumoase elemente ale cărții. Relația ei tensionată cu Hellman, colegul care a agresat-o în trecut, este construită cu multă atenție. Leo nu mai fuge, nu se mai teme — începe să-și găsească vocea și să își recapete controlul. La fel de interesantă este și conexiunea cu tatăl ei, Per Asker. El rămâne același om dur, manipulator, un om care i-a împins limitele mult prea departe, dar în același timp este figura care a format-o ca investigator. Mi-a plăcut mult felul în care Leo îmbină acest amestec periculos de autoritate, resentiment și loialitate. Per Asker continuă să-și exercite puterea asupra ei în mod indirect, iar tensiunea dintre ei adaugă profunzime fiecărei scene.
Un alt fir important este apropierea dintre Leo și Martin Hill, prietenul ei din copilărie. Leo începe să simtă tot mai puternic nevoia unei vieți normale, dincolo de adrenalină și cazuri dificile. Își dorește să se apropie de Martin, să repare legături vechi și să nu își mai lase trecutul să o definească. Martin, la rândul său, investighează povestea misterioasă a insulei Block și a omului de afaceri Gunnar Irving. Am apreciat mult felul în care ancheta lui Martin se împletește cu investigația lui Leo, ca două piese de puzzle care se completează perfect.
Cazul pe care îl urmărește Leo este unul de modă veche, plin de detalii ascunse și fire aparent fără legătură. Am adorat ritmul anchetei: fiecare pistă urmărită, fiecare persoană intervievată, fiecare indiciu care ridică o nouă întrebare. Leo primește ajutor neașteptat, își asumă riscuri mari și demonstrează încă o dată că este un investigator excelent. Modul în care reușește să pună cap la cap toate bucățile acestui puzzle complicat m-a ținut într-o stare constantă de curiozitate. Finalul, când reușește să prindă criminalul, este satisfăcător, logic și intens — exact cum ar trebui să fie într-un thriller bine scris.
„Omul de sticlă” este o continuare excelentă, profundă și plină de emoție. Mi-a plăcut tot: personajele, ritmul, atmosfera rece și misterioasă, dar și momentele care arată cât de umană și fragilă este de fapt Leo Asker. Pentru mine, a fost o experiență de lectură captivantă și memorabilă, motiv pentru care îi ofer fără ezitare cinci stele.
The Glass Man – Anders de la Motte (Leo Asker, #2)
“The Glass Man” by Anders de la Motte was a true delight for me. I felt as if I had returned to a familiar world, yet one filled with new mysteries. It was a joy to set out once again on an adventure alongside Leo Asker and Martin Hill. I enjoyed the first book in the series very much, so I started this one with high expectations — and I’m incredibly happy that I wasn’t disappointed at all. The author once again manages to create a tense atmosphere, full of misleading clues that keep you completely absorbed in the story.
Leo Asker is, without a doubt, the heart of this book. She has accepted the position as head of the Lost Souls Department, a team that handles old, forgotten cases that are sometimes nearly impossible to solve. I loved seeing her grow into this role — a strong yet vulnerable woman who gradually begins to trust the people around her. Her colleagues rise to the occasion, supporting and challenging her, and their dynamic gives the story an authentic teamwork feel.
Leo’s development is one of the most beautiful elements of the book. Her tense relationship with Hellman, the colleague who assaulted her in the past, is built with great care. Leo no longer runs, no longer fears — she begins to find her voice and reclaim control. Equally compelling is her connection with her father, Per Asker. He remains the same tough, manipulative man who pushed her limits far too much, yet he is also the figure who shaped her as an investigator. I really liked how Leo navigates this dangerous blend of authority, resentment, and loyalty. Per Asker continues to exert his power over her indirectly, and the tension between them adds depth to every scene.
Another important thread is the growing closeness between Leo and Martin Hill, her childhood friend. Leo increasingly feels the need for a normal life, beyond adrenaline and difficult cases. She wants to get closer to Martin, to mend old ties, and to stop letting her past define her. Martin, in turn, is investigating the mysterious story of Block Island and businessman Gunnar Irving. I greatly appreciated how Martin’s investigation intertwines with Leo’s, like two puzzle pieces that fit together perfectly.
The case Leo follows is an old-fashioned one, full of hidden details and seemingly unrelated threads. I loved the rhythm of the investigation: every lead, every person interviewed, every clue that raises a new question. Leo receives unexpected help, takes big risks, and once again proves that she is an excellent investigator. The way she manages to piece together all the parts of this complicated puzzle kept me in a constant state of curiosity. And the ending, when she finally catches the killer, is satisfying, logical, and intense — exactly what a well-written thriller should deliver.
“The Glass Man” is an excellent sequel, deep and emotional. I loved everything: the characters, the pace, the cold and mysterious atmosphere, and the moments that show just how human and fragile Leo Asker truly is. For me, it was a captivating and memorable reading experience, which is why I give it a full five stars without hesitation.
Lasă un răspuns