- Rating: ★★★★☆
- Editura: Petale Scrise
- Pagini: 338
- Goodreads: Oglinda trecutului
- Poate fi cumpărată de aici: https://editurapetalescrise.ro/product/oglinda-trecutului-alexandra-petrescu/
Am citit „Oglinda trecutului” de Alexandra Petrescu cu multă curiozitate, mai ales pentru că îmi plac poveștile care amestecă emoția, misterul și căutarea de sine. Cartea m-a prins încă de la primele pagini, iar felul în care autoarea vorbește despre familie, durere și iertare mi s-a părut sensibil și sincer. Nu este doar o poveste despre descoperirea unui secret, ci și despre cum trecutul poate modela cine suntem și cum alegem să mergem mai departe.
Eliza, personajul principal, mi-a plăcut pentru că nu este o eroină perfectă. Este tânără, nesigură și poartă în ea o mulțime de întrebări legate de mama ei, Ioana Avramescu, o femeie care a dispărut din viața ei și a lăsat în urmă doar frânturi de amintiri și indicii. Împreună cu Alex, un tânăr hotărât, dar și plin de secrete, Eliza pornește într-o călătorie care o poartă spre Constanța și Brașov, locuri unde trecutul pare că nu doarme niciodată. Mi-a plăcut chimia dintre cei doi, felul în care se completează și învață unul de la celălalt, chiar dacă drumul lor este plin de obstacole.
Atmosfera creată de Alexandra Petrescu este una aparte — orașul Brașov prinde viață în fiecare capitol, cu străzile lui încărcate de istorie și cu misterele care se ascund în spatele fiecărui colț. Autoarea are un talent frumos de a descrie locurile și stările interioare, ceea ce m-a făcut să simt că sunt acolo, alături de personaje, urmărindu-le în tăcere.
Totuși, trebuie să recunosc că uneori ritmul poveștii mi s-a părut mai lent, mai ales în momentele de introspecție. Eliza are multe gânduri și frământări, iar uneori acestea par să încetinească acțiunea. Mi-ar fi plăcut și ca personajele secundare să fie un pic mai dezvoltate — există câteva figuri interesante, dar nu ajung să fie suficient de explorate.
Chiar și așa, „Oglinda trecutului” rămâne o carte frumoasă, cu o temă puternică și emoționantă. Este o poveste despre răni care nu se vindecă ușor, despre iertare și despre curajul de a privi înapoi fără să te pierzi. Mi-a lăsat o stare caldă și melancolică, iar finalul, fără să dau spoilere, mi s-a părut potrivit și plin de sens.
Îi acord patru stele, pentru stilul sensibil și atmosfera profundă, chiar dacă uneori ritmul m-a făcut să pierd puțin din intensitate. Este o lectură care merită timpul tău, mai ales dacă îți plac poveștile care vorbesc despre familie, iubire și secretele care nu pot rămâne ascunse pentru totdeauna.
The Mirror of the Past – Alexandra Petrescu
I read “The Mirror of the Past” by Alexandra Petrescu with great curiosity, especially because I love stories that blend emotion, mystery, and self-discovery. The book hooked me from the very first pages, and I found the way the author writes about family, pain, and forgiveness both sensitive and sincere. It’s not just a story about uncovering a secret, but also about how the past can shape who we are and how we choose to move forward.
Eliza, the main character, stood out to me because she isn’t a perfect heroine. She’s young, uncertain, and carries many unanswered questions about her mother, Ioana Avramescu — a woman who vanished from her life, leaving behind only fragments of memories and clues. Together with Alex, a determined yet secretive young man, Eliza embarks on a journey that takes her to Constanța and Brașov, places where the past never seems to sleep. I enjoyed the chemistry between them — the way they complement and learn from each other, even though their path is full of obstacles.
The atmosphere Alexandra Petrescu creates is truly special — the city of Brașov comes alive in every chapter, with its history-filled streets and mysteries hiding behind every corner. The author has a beautiful talent for describing both places and inner emotions, making me feel as though I was right there, silently following the characters.
However, I have to admit that at times the story’s pace felt a bit slow, especially during moments of introspection. Eliza has many thoughts and inner struggles, and sometimes these tend to slow down the action. I also would have liked the secondary characters to be a bit more developed — there are some intriguing figures, but they don’t get explored enough.
Even so, “The Mirror of the Past” remains a beautiful book with a powerful and emotional theme. It’s a story about wounds that don’t heal easily, about forgiveness, and about the courage to look back without losing yourself. It left me with a warm, slightly melancholic feeling, and the ending — without giving away spoilers — felt fitting and meaningful.
I give it four stars for its sensitive writing style and deep atmosphere, even though the pacing occasionally made me lose some of the intensity. It’s a story worth your time, especially if you enjoy books about family, love, and the kind of secrets that can’t stay hidden forever.
Lasă un răspuns