- Rating: ★★★★☆
- Editura: Litera
- Traducere: Doina Topor, Lidia Grădinaru
- Pagini: 304
- Goodreads: Spre zero
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.litera.ro/spre-zero-afac78
„Spre Zero” de Agatha Christie este un roman care mi-a reamintit de ce îmi plac atât de mult poveștile clasice de mister. Nu este doar o crimă de rezolvat, ci o poveste despre oameni, despre slăbiciuni, gelozie și decizii care pot schimba totul. Cartea începe lent, cu o mulțime de personaje și fire de poveste care par să nu aibă legătură între ele, dar exact asta este magia Agathei Christie — la final, toate piesele se potrivesc perfect.
Acțiunea se desfășoară la casa de la țară a doamnei Treves, o femeie în vârstă, respectată, dar cu o memorie care ascunde mai mult decât pare. Acolo se adună mai multe personaje, fiecare cu propriile tensiuni: Neville Strange, un bărbat carismatic prins între fosta lui soție, Audrey, și actuala soție, frumoasa și impulsiva Kay; Thomas Royde, prietenul loial și discret; și Inspectorul Battle, care apare exact la momentul potrivit pentru a pune ordine în haos. Între toți acești oameni plutește o neliniște pe care o simți crescând de la o pagină la alta.
Mi-a plăcut mult modul în care Agatha Christie construiește atmosfera. În prima parte, totul pare calm, chiar banal, dar pe măsură ce se apropie momentul „zero” — adică momentul crimei — tensiunea crește fără să îți dai seama. Este un roman despre cum o crimă nu începe atunci când este comisă, ci cu mult înainte, printr-o serie de alegeri greșite și emoții acumulate.
Audrey este, pentru mine, cel mai interesant personaj. Este o femeie sensibilă, dar puternică în felul ei tăcut. În jurul ei se simte un mister, o frică, dar și o tristețe care te face să o înțelegi și să o susții. În schimb, Kay aduce un contrast puternic — este tânără, sigură pe ea, dar și superficială, prinsă într-un joc pe care nu-l înțelege pe deplin. Iar Neville, bărbatul dintre ele, oscilează între rațiune și pasiune, până când totul scapă de sub control.
Finalul este, așa cum mă așteptam de la Agatha Christie, inteligent și surprinzător. Chiar dacă am intuit o parte din mister, modul în care sunt explicate motivele și planul din spatele crimei m-a făcut să admir din nou talentul ei pentru detalii și psihologie. Totuși, începutul mi s-a părut puțin lent, iar numărul mare de personaje a făcut ca unele părți să fie mai greu de urmărit.
În concluzie, „Spre Zero” este o poveste elegantă, plină de tensiune și emoție, despre cum destinul pare să pregătească încet un moment fatal. Nu este cea mai dinamică carte a Agathei Christie, dar este una profundă, cu o construcție atentă și personaje care rămân cu tine. O recomand celor care iubesc misterele clasice și poveștile care îți pun mintea la încercare, dar și inimile personajelor în lumină.
Towards Zero – Agatha Christie
“Towards Zero” by Agatha Christie is a novel that reminded me why I love classic mystery stories so much. It’s not just about solving a crime, but about people — their weaknesses, jealousy, and the choices that can change everything. The book starts slowly, with many characters and storylines that seem unrelated, but that’s exactly the magic of Agatha Christie — in the end, all the pieces fit together perfectly.
The story takes place at the country house of Lady Treves, an elderly and respected woman whose memory hides more than it seems. Several characters gather there, each bringing their own tensions: Neville Strange, a charismatic man caught between his ex-wife, Audrey, and his current wife, the beautiful and impulsive Kay; Thomas Royde, the loyal and discreet friend; and Inspector Battle, who appears at just the right moment to bring order to the chaos. Among all these people floats an uneasiness that grows from page to page.
I really liked the way Agatha Christie builds the atmosphere. In the first part, everything seems calm, even mundane, but as the “zero” moment — the moment of the crime — approaches, the tension rises almost without you realizing it. It’s a novel about how a murder doesn’t begin when it’s committed, but long before, through a series of wrong choices and pent-up emotions.
Audrey is, for me, the most interesting character. She’s a sensitive woman, but strong in her quiet way. There’s a mystery surrounding her, a fear, but also a sadness that makes you understand and root for her. Kay, on the other hand, provides a sharp contrast — she’s young, confident, yet superficial, caught in a game she doesn’t fully understand. And Neville, the man between them, wavers between reason and passion until everything spirals out of control.
The ending is, as I expected from Agatha Christie, clever and surprising. Even though I guessed part of the mystery, the way the motives and the plan behind the crime are revealed made me admire once again her talent for detail and psychology. However, the beginning felt a bit slow to me, and the large number of characters made some parts harder to follow.
In conclusion, “Towards Zero” is an elegant story, full of tension and emotion, about how fate seems to slowly prepare a fatal moment. It’s not Agatha Christie’s most dynamic book, but it’s a profound one, carefully constructed, with characters that stay with you. I recommend it to those who love classic mysteries and stories that challenge your mind while shedding light on the hearts of their characters.
Lasă un răspuns