- Rating: ★★★★☆
- Editura: Litera
- Traducere: Alina Rogojan
- Pagini: 288
- Goodreads: O supradoză de moarte
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.litera.ro/o-supradoza-de-moarte-afac49
Ceea ce îmi place la Agatha Christie este că reușește mereu să facă din lucrurile simple un punct de pornire pentru un mister complicat. În „O supradoză de moarte”, totul începe cu o vizită banală la dentist. Hercule Poirot merge la control, dar la scurt timp dentistul este găsit mort. Poliția declară repede că este o sinucidere, însă Poirot, cu intuiția lui bine cunoscută, simte că povestea este mult mai întunecată. Și are dreptate, pentru că alte crime nu întârzie să apară.
Personajele mi s-au părut foarte interesante, fiecare cu rolul lui bine definit. Poirot este, ca de obicei, genial și atent la detalii, capabil să lege informațiile pe care alții nici nu le observă. Mi-a plăcut în mod special domnișoara Seale, care la prima vedere pare doar o femeie banală și neimportantă, dar care ridică multe semne de întrebare. Atmosfera creată de Christie este bogată, iar fiecare figură apărută în poveste are un secret sau o fațadă care ascunde altceva.
Un element aparte al cărții este fundalul politic. Povestea nu se rezumă doar la o crimă izolată, ci atinge frământările anilor ’30: comploturi, frica de revoluții și de schimbarea ordinii sociale. Mi-a plăcut cum Christie reușește să îmbine misterul clasic de tip „cine a făcut-o?” cu tensiunea istorică a vremii. Asta aduce un plus de adâncime poveștii și o face să pară mai realistă și mai ancorată în epocă.
Deși am citit cartea cu plăcere, am simțit că ritmul nu este mereu constant. Unele scene sunt foarte captivante, altele se mișcă mai lent și aproape te fac să pierzi firul. Totuși, finalul recuperează tot: dezvăluirea este neașteptată, dar logică, iar felul în care Poirot explică întregul puzzle mi-a adus acel moment de satisfacție pe care îl caut mereu în romanele lui Christie.
I-am dat patru stele pentru că intriga este ingenioasă și plină de răsturnări de situație, însă nu chiar la nivelul celor mai bune romane ale autoarei. Chiar și așa, „O supradoză de moarte” rămâne o lectură care îți pune mintea la contribuție și te face să privești de două ori fiecare detaliu. O recomand tuturor celor care iubesc misterele clasice, dar și celor care vor să descopere un Poirot pus la încercare într-un joc de manipulări și aparențe.
One, Two, Buckle My Shoe – Agatha Christie
What I like about Agatha Christie is that she always manages to turn simple things into the starting point of a complicated mystery. In „One, Two, Buckle My Shoe”, everything begins with an ordinary visit to the dentist. Hercule Poirot goes in for a checkup, but soon after, the dentist is found dead. The police quickly declare it a suicide, yet Poirot, with his well-known intuition, feels that the story is much darker. And he’s right, because more murders soon follow.
The characters struck me as very interesting, each with a well-defined role. Poirot is, as always, brilliant and attentive to details, able to connect pieces of information that others don’t even notice. I particularly liked Miss Seale, who at first glance seems like just an ordinary, unimportant woman, but who raises many questions. Christie creates a rich atmosphere, where every figure in the story has a secret or a façade hiding something else.
A distinctive element of the book is the political backdrop. The story is not limited to an isolated crime but also touches on the turmoil of the 1930s: plots, fear of revolutions, and the changing social order. I liked how Christie managed to blend the classic “whodunit” mystery with the historical tension of the time. This adds extra depth to the story and makes it feel more realistic and anchored in its era.
Although I enjoyed the book, I felt that the pacing was not always consistent. Some scenes are very engaging, while others move more slowly and almost make you lose track. Still, the ending makes up for it all: the revelation is unexpected yet logical, and the way Poirot explains the entire puzzle gave me that moment of satisfaction I always look for in Christie’s novels.
I gave it four stars because the plot is clever and full of twists, though not quite on the same level as the author’s very best works. Even so, „One, Two, Buckle My Shoe” remains a read that challenges your mind and makes you take a second look at every detail. I recommend it to all lovers of classic mysteries, as well as to those who want to see Poirot tested in a game of manipulation and appearances.
Lasă un răspuns