Click for English review
Sirenele – Emilia Hart

• Rating: ★★★★☆
• Editura: Bookzone
• Traducere: Andrei Covaciu
• Pagini: 448
• Goodreads: Sirenele
• Poate fi cumpărată de aici: https://bookzone.ro/carte/sirenele-bkz

„Sirenele” de Emilia Hart este genul de poveste care te atrage încet, ca valurile care vin și se retrag pe țărm. Am început-o fără să știu exact la ce să mă aștept, dar am găsit în ea mister, legende și o atmosferă care te face să simți mirosul sărat al mării și frigul brizei pe piele.

Totul începe în 2019, cu Lucy, care se trezește brusc în camera fostului iubit, cu mâinile strânse în jurul gâtului lui. Șocată și speriată, fuge spre casa surorii ei, Jess, pe coasta sălbatică din New South Wales. Acolo însă nu găsește liniște, ci doar absența surorii și povești vechi despre bărbați pierduți în valuri, nave eșuate și voci misterioase care răsună din peșteri.

Pe parcurs, ajungem să cunoaștem trecutul lui Jess – o adolescentă retrasă, alergică la apă, dar cu o sensibilitate aparte pentru artă. Izolarea ei este plină de tristețe, dar picturile sale, încărcate de simboluri, par să ascundă o legătură profundă cu forțe mai mari decât lumea pe care o cunoaștem.

Romanul ne poartă și în secolul al XIX-lea, alături de Mary și Eliza, două surori din Irlanda care sunt trimise cu forța în Australia, pe o corabie-închisoare. În timp ce parcurg drumul pe mare, corpurile lor încep să se transforme: le apar membrane între degete, pielea li se schimbă, iar cititorul simte că asistă la nașterea unei legende.

Mi-a plăcut felul în care autoarea împletește poveștile din trecut și prezent. Femeile din diferite epoci par legate prin sânge, prin locuri și prin aceeași chemare a mării. Natura este aici un personaj în sine – frumoasă, primejdioasă și plină de taine.

Totuși, cuprinsul poveștii m-a lăsat cu un gust ușor amar. Începutul romanului mi s-a părut mai puțin intens decât restul poveștii și nu am simțit aceeași încărcătură emoțională pe care o așteptam. Uneori am rămas mai mult observator decât participant la evenimente.

În ansamblu, „Sirenele” este o lectură hipnotică, despre supraviețuire, legături de familie și puterea de a-ți găsi vocea. Îi dau patru stele pentru frumusețea descrierilor, atmosfera plină de mister și modul în care poveștile personajelor se unesc într-un cântec al mării. Îmi doream puțin mai mult de la acest roman, un mesaj mult mai plin de însemnătate și poate o legătură mai profundă între personajele din trecut și cele din prezent.

---

The Sirens – Emilia Hart

“The Sirens” by Emilia Hart is the kind of story that slowly pulls you in, like waves coming and going on the shore. I started it without knowing exactly what to expect, but I found mystery, legends, and an atmosphere that makes you feel the salty smell of the sea and the chill of the breeze on your skin.

It all begins in 2019, with Lucy waking up suddenly in her ex-boyfriend’s room, her hands wrapped around his neck. Shocked and frightened, she runs to her sister Jess’s home, on the wild coast of New South Wales. But instead of finding peace there, she finds only her sister’s absence and old tales of men lost to the waves, shipwrecks, and mysterious voices echoing from the caves.

As the story unfolds, we learn about Jess’s past — a withdrawn teenager, allergic to water but with a special sensitivity for art. Her isolation is steeped in sadness, yet her paintings, rich in symbolism, seem to hide a deep connection to forces greater than the world we know.

The novel also takes us back to the 19th century, alongside Mary and Eliza, two sisters from Ireland who are forcibly sent to Australia on a prison ship. During their voyage at sea, their bodies begin to change: webbing grows between their fingers, their skin transforms, and the reader feels they are witnessing the birth of a legend.

I liked how the author weaves together the stories from past and present. Women from different eras seem bound by blood, by place, and by the same call of the sea. Nature itself is a character here — beautiful, dangerous, and full of secrets.

Still, the content of the story left me with a slightly bittersweet feeling. The beginning felt less intense than the rest of the book, and I didn’t get the same emotional weight I had hoped for. At times, I felt more like an observer than a participant in the events.

Overall, “The Sirens” is a hypnotic read about survival, family bonds, and the power of finding your voice. I give it four stars for the beauty of its descriptions, the mysterious atmosphere, and the way the characters’ stories blend into a song of the sea. I just wished for a little more from this novel — a more meaningful message and perhaps a deeper connection between the characters from the past and those in the present.