- Rating: ★★★☆☆
- Editura: Crime Scene Press
- Traducere: Mihnea Arion
- Pagini: 384
- Goodreads: Ziua 1
- Poate fi cumpărată de aici: https://crimescenepress.ro/product/ziua-1
„Ziua 1” de Abigail Dean este o carte care mi-a stârnit interesul de la început, mai ales prin tema grea pe care o abordează: un atac armat într-o școală și urmările acestuia asupra unei comunități întregi. Mă așteptam la o lectură intensă, emoționantă și plină de suspans, dar, din păcate, am simțit că ceva a lipsit pe parcurs.
Povestea este construită în jurul tragediei petrecute într-un orășel englez de la malul mării, Stonesmere. În Ziua 1, un bărbat înarmat intră într-o școală și trage asupra elevilor și profesorilor. Nu ni se oferă imediat toate detaliile despre ce s-a întâmplat, iar asta creează o tensiune care m-a făcut să continui să citesc. Însă, în loc de claritate, am primit și mai multe întrebări.
Personajele sunt prezentate într-un mod fragmentat. Avem o supraviețuitoare prinsă între minciuni și amintiri dureroase, dar n-am reușit să mă conectez cu ea emoțional. Nu îi știm clar povestea, sentimentele, lupta interioară — totul pare văzut printr-o ceață groasă. Ceilalți locuitori ai orașului au și ei propriile versiuni despre ce s-a întâmplat în Ziua 1, iar adevărul pare să fie bine ascuns în spatele tăcerii, a zvonurilor și a teoriilor conspirației.
O temă importantă în roman este modul în care presa și conspiraționiștii distrug ceea ce a mai rămas dintr-o comunitate deja rănită. Oamenii nu mai au încredere unii în alții, iar orașul care părea odinioară liniștit și unit devine un loc plin de suspiciune și tăcere apăsătoare.
Mi-a plăcut ideea din spatele cărții și modul în care autoarea încearcă să arate cum se simte o comunitate după o tragedie. Însă ritmul a fost prea lent pentru gustul meu, iar stilul de scriere prea „mocnit”, prea întortocheat uneori. Multe lucruri sunt doar sugerate, fără să fie spuse clar, și m-am simțit puțin pierdută în detalii care nu duceau nicăieri. Deși se promite un roman psihologic care te face să te îndoiești de tot și toate, uneori m-am simțit mai degrabă confuză decât intrigată.
În concluzie, „Ziua 1” este o lectură provocatoare, dar nu chiar pe gustul meu. Mi-ar fi plăcut să simt mai multă emoție și mai multă claritate. Nu este o carte rea, dar nici una care să mă fi marcat cu adevărat. Apreciez mesajul și curajul de a vorbi despre un subiect atât de sensibil, dar cred că romanul mizează prea mult pe atmosferă și prea puțin pe povestea în sine.
Day One – Abigail Dean
„Day One” by Abigail Dean is a book that caught my interest from the very beginning, especially because of the heavy theme it tackles: a school shooting and its aftermath on an entire community. I was expecting an intense, emotional, and suspenseful read, but unfortunately, I felt like something was missing along the way.
The story is built around the tragedy that took place in a small seaside town in England called Stonesmere. On Day One, an armed man enters a school and opens fire on students and teachers. We’re not immediately given all the details about what happened, which creates a sense of tension that kept me reading. However, instead of clarity, I was met with even more questions.
The characters are presented in a fragmented way. There’s a survivor caught between lies and painful memories, but I couldn’t quite connect with her emotionally. Her story, her feelings, her inner struggle — none of these are clearly laid out; everything feels clouded in a heavy fog. The other townspeople also have their own versions of what happened on Day One, and the truth seems deeply buried behind silence, rumors, and conspiracy theories.
A major theme in the novel is how the media and conspiracy theorists tear apart what little is left of an already wounded community. People no longer trust one another, and the town, once peaceful and united, becomes a place filled with suspicion and suffocating silence.
I liked the idea behind the book and the author’s attempt to show how a community feels after a tragedy. But the pacing was too slow for my taste, and the writing style felt too „simmering,” too convoluted at times. Many things are merely suggested, without being clearly stated, and I often felt lost in details that led nowhere. Although the book promises a psychological novel that makes you question everything, I sometimes felt more confused than intrigued.
In conclusion, „Day One” is a thought-provoking read, but not quite my cup of tea. I would have liked to feel more emotion and have more clarity. It’s not a bad book, but not one that truly left a mark on me. I appreciate the message and the courage to address such a sensitive topic, but I think the novel relies too heavily on atmosphere and too little on the story itself.
Lasă un răspuns