„Heavenbreaker” de Sara Wolf este o lectură intensă și ambițioasă, care combină mai multe genuri – science-fiction, fantasy, horror și romantism – într-o poveste despre răzbunare, durere și descoperirea propriei forțe interioare. Mi-a plăcut ideea de la care pornește romanul, dar, din păcate, nu toate elementele au funcționat pentru mine.

Personajul principal, Synali, este o eroină cu o poveste dură și puternică. Ea este fiica bastardă a ducelui Casei Hauteclare – un om crud, care a condamnat-o la moarte pe ea și pe mama ei. În loc să moară, Synali supraviețuiește și revine cu o furie rece și o dorință clară: să se răzbune pe întreaga Casă Hauteclare. Și nu este doar o vorbă – chiar de la început, ducele moare cu pumnalul ei în spate. Asta setează tonul întunecat al întregii cărți.

Pentru a-și duce planul la capăt, Synali se urcă pe Heavenbreaker, o mașinărie uriașă și periculoasă, rămasă dintr-un vechi Război. Este o combinație de armă, vehicul și creatură misterioasă, cu care ea se conectează într-un mod straniu, aproape sufletesc. Împreună, se aruncă în dueluri cu nobili, într-un sistem interstelar corupt, unde fiecare victorie înseamnă o moarte în plus.

Mi s-a părut interesant modul în care Synali este descrisă: o fată care își poartă durerea și furia ca pe o armură, dar care nu este lipsită de îndoieli. Există și o poveste de dragoste, dar relația care apare pe parcurs nu a avut timpul necesar să se construiască natural – am simțit că lipsește chimia și emoția reală dintre personaje.

Ceea ce m-a ținut captivă în poveste a fost partea vizuală: descrierile sunt intense, pline de acțiune, iar atmosfera este foarte „cinematică”, la fel ca într-un film SF cu tente horror. Totuși, uneori scriitura a fost prea încărcată, iar lumea creată, deși interesantă, este greu de înțeles pe alocuri, mai ales la început, când ești bombardat cu termeni și concepte fără explicații clare.

O altă problemă pentru mine a fost ritmul. Unele secțiuni sunt explozive, pline de suspans și violență, iar altele trag de timp și nu aduc nimic nou în poveste. Aveam așteptări mari, mai ales din toate comparațiile făcute cu „Dune”, „Furia Roșie” și „A patra aripă”, dar n-a reușit să le atingă complet.

Pe scurt, „Heavenbreaker” este o carte care va atrage cititorii care iubesc anti-eroinele puternice, acțiunea intensă și lumi SF întunecate, dar pentru mine a fost o lectură bună, nu excepțională. M-a impresionat prin idei și atmosferă, dar m-a lăsat cu dorința de mai multă profunzime și claritate.


Heavenbreaker – Sara Wolf (Heavenbreaker, #1)

“Heavenbreaker” by Sara Wolf is an intense and ambitious read that blends multiple genres—science fiction, fantasy, horror, and romance—into a story about revenge, pain, and discovering one’s inner strength. I really liked the concept the novel starts with, but unfortunately, not all the elements worked for me.

The main character, Synali, is a fierce heroine with a painful and powerful backstory. She’s the illegitimate daughter of the Duke of House Hauteclare—a cruel man who sentenced both her and her mother to death. But instead of dying, Synali survives and returns with a cold fury and a clear goal: to destroy the entire Hauteclare House. And she means it—from the very beginning, the duke ends up with her dagger in his back. That sets the dark tone for the rest of the book.

To carry out her plan, Synali boards the Heavenbreaker, a massive and dangerous machine left over from an old War. It’s a mix of weapon, vehicle, and mysterious creature with which she forms a strange, almost soul-deep bond. Together, they dive into duels with nobles in a corrupt interstellar system, where each victory comes at the cost of another death.

I found Synali to be an interesting character: a girl who wears her pain and rage like armor but still struggles with doubt. There’s also a romance subplot, but the relationship that develops along the way didn’t have enough time to grow naturally—I felt it lacked chemistry and real emotional connection between the characters.

What kept me hooked was the visual side of the story: the descriptions are vivid and action-packed, and the overall atmosphere feels very cinematic, like a sci-fi movie with horror undertones. Still, at times the writing felt too heavy, and the world—while intriguing—is hard to grasp in places, especially at the beginning when you’re bombarded with unfamiliar terms and concepts without clear explanations.

Another issue for me was the pacing. Some sections are explosive, filled with suspense and violence, while others drag and don’t really add much to the story. I had high expectations, especially with all the comparisons to „Dune”, „Red Rising”, and „Fourth Wing”, but the book didn’t quite live up to them.

In short, „Heavenbreaker” will definitely appeal to readers who love strong anti-heroines, intense action, and dark sci-fi worlds. For me, it was a good read, not an exceptional one. I was impressed by its ideas and atmosphere, but left wanting more depth and clarity.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.