- Rating: ★★★☆☆
- Editura: All
- Traducere: Ivona Berceanu
- Pagini: 376
- Goodreads: Pistruiata
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.all.ro/pistruiata.html
Am citit „Pistruiata” cu speranța că voi descoperi o poveste emoționantă, plină de sens, așa cum ne-a obișnuit Cecelia Ahern. Deși ideea de la care pornește romanul este interesantă – că fiecare dintre noi este suma a cinci persoane care ne influențează cel mai mult – trebuie să recunosc că lectura m-a lăsat cu sentimente amestecate.
Personajul principal este Allegra Bird, o tânără de 24 de ani, supranumită Pistruiata din cauza numeroșilor pistrui care îi acoperă fața. Allegra este o fată diferită, poate chiar ciudată în ochii unora – serioasă, rigidă, extrem de organizată, cu o viață simplă și monotonă pe insula Valentia din Irlanda.
Totul se schimbă atunci când decide să plece la Dublin, sperând să se apropie de mama ei, o femeie distantă, care a abandonat-o la naștere. Acolo îl întâlnește pe Tristan, un tip direct și provocator, care îi spune ceva ce o marchează profund: „Ești suma celor cinci persoane cu care îți petreci cel mai mult timp.” Asta o face pe Allegra să își pună tot felul de întrebări și să pornească într-o călătorie personală pentru a descoperi cine sunt acei „cinci oameni” care o definesc… și, implicit, cine este ea cu adevărat.
În încercarea ei de a se regăsi, Allegra intră în viețile altor oameni, uneori forțat, alteori cu bună intenție, dar lucrurile nu merg mereu cum speră. Este stângace în relațiile sociale, nu înțelege sarcasmul și are dificultăți în a se conecta cu ceilalți. Asta face ca personajul ei să pară uneori rece, greu de înțeles, deși am simțit că în interior poartă o durere veche, neexprimată.
Cartea explorează teme precum singurătatea, dorința de apartenență și legăturile umane, însă ritmul mi s-a părut lent, iar dialogurile uneori forțate. Unele personaje secundare, precum prietenii din copilărie sau colegii de la muncă, apar doar pe scurt, deși ar fi putut aduce mai multă profunzime. Am simțit că povestea ar fi avut potențial, dar nu a fost dusă până la capăt cu emoția la care mă așteptam.
Deși nu m-a impresionat complet, „Pistruiata” rămâne o carte care te face să reflectezi asupra propriei identități și asupra oamenilor care te formează. Am apreciat mesajul ei, chiar dacă nu m-am conectat pe deplin cu personajele sau cu stilul narativ.
Este genul de carte care poate atinge coarda sensibilă a celor care s-au simțit vreodată „altfel” sau care au căutat locul unde să simtă că aparțin. Pentru mine, a fost o lectură decentă, dar nu una memorabilă.
Freckles – Cecelia Ahern
I read „Freckles” with the hope of discovering an emotional, meaningful story, just as Cecelia Ahern has accustomed us to. Although the premise of the novel is interesting—the idea that each of us is the sum of the five people who influence us the most—I have to admit that the reading left me with mixed feelings.
The main character is Allegra Bird, a 24-year-old young woman nicknamed Freckles because of the many freckles covering her face. Allegra is different, perhaps even strange in the eyes of some—serious, rigid, extremely organized, living a simple and monotonous life on Valentia Island in Ireland.
Everything changes when she decides to move to Dublin, hoping to get closer to her mother, a distant woman who abandoned her at birth. There, she meets Tristan, a direct and provocative man who tells her something that deeply marks her: “You are the sum of the five people you spend the most time with.” This makes Allegra question everything and sets her off on a personal journey to discover who those „five people” are who define her… and, by extension, who she really is.
In her attempt to find herself, Allegra enters the lives of other people—sometimes forcefully, sometimes with good intentions—but things don’t always go as she hopes. She’s awkward in social interactions, doesn’t understand sarcasm, and struggles to connect with others. This makes her character seem cold and hard to understand at times, though I felt that inside she carries an old, unspoken pain.
The book explores themes such as loneliness, the desire for belonging, and human connection, but the pace felt slow to me, and the dialogues sometimes forced. Some secondary characters, like childhood friends or coworkers, only appear briefly, even though they could have brought more depth. I felt the story had potential, but it wasn’t carried through with the emotional impact I was expecting.
Although it didn’t fully impress me, „Freckles” remains a book that makes you reflect on your own identity and on the people who shape you. I appreciated its message, even if I didn’t fully connect with the characters or the narrative style.
It’s the kind of book that may strike a chord with those who have ever felt “different” or have searched for a place where they truly belong. For me, it was a decent read, but not a memorable one.
Lasă un răspuns