- Rating: ★★★★★
- Editura: Niculescu
- Traducere: Mihaela Oprea-Anton
- Pagini: 408
- Goodreads: Vânătorii de zmeie
- Poate fi cumpărată de aici: https://www.niculescu.ro/vanatorii-de-zmeie.html
„Vânătorii de zmeie” este una dintre cele mai emoționante și dureroase cărți pe care le-am citit vreodată. Este o poveste care mi-a rămas în inimă mult timp după ce am întors ultima pagină. Khaled Hosseini are un mod extraordinar de a spune povești, iar romanul acesta este plin de durere, de iubire, de trădare și, mai ales, de speranță.
Acțiunea se desfășoară în Afganistanul anilor ’70 și apoi în America, urmărind viața lui Amir, un băiat bogat din Kabul, și a servitorului lui, Hassan, un copil hazara loial și cu o inimă mare. Cei doi sunt ca frații, cresc împreună și împart totul – mai puțin statutul social. Hassan este fiul servitorului lui Baba, tatăl lui Amir, și trăiește în umbra acestuia, dar este curajos, loial și întotdeauna gata să îl apere pe Amir, chiar și cu prețul propriei suferințe.
Un moment-cheie în poveste este competiția de zmeie, unde Amir câștigă, iar Hassan aleargă să prindă zmeul doborât, ca un trofeu pentru prietenul său. Dar ceea ce urmează este un episod dureros, un act de cruzime la care Amir asistă fără să intervină. Din acel moment, viața celor doi băieți se schimbă pentru totdeauna. Amir este cuprins de vină și rușine, dar nu găsește curajul să-și mărturisească greșeala. În schimb, îl îndepărtează pe Hassan din viața lui, crezând că astfel își va alina conștiința.
Anii trec, regimul politic din Afganistan se prăbușește, iar Amir și tatăl lui fug în America. Deși viața lui pare să meargă înainte, trecutul nu-i dă pace. După moartea tatălui său, Amir primește un telefon din Kabul, care îl cheamă înapoi în țara copilăriei sale, în căutarea iertării și a unei șanse de a repara ce a stricat. Reîntors în Afganistanul devastat de talibani, Amir descoperă un adevăr tulburător despre Hassan și înțelege cât de adâncă este rana pe care a lăsat-o în urmă.
Această carte nu este doar despre o prietenie trădată, ci despre cum putem, uneori, să ne întoarcem și să facem ce este corect, chiar și atunci când pare prea târziu. Amir este un personaj imperfect, dar tocmai asta l-a făcut atât de uman pentru mine. Hassan, în schimb, rămâne un simbol al purității și al iertării necondiționate. Personajele secundare, precum Baba – tatăl autoritar, dar și profund generos – și Rahim Khan – cel care îl ajută pe Amir să se confrunte cu trecutul – completează frumos acest tablou emoționant.
Mi-a plăcut mult felul în care Hosseini scrie. Folosește un limbaj simplu, dar plin de emoție. Descrierile locurilor din Kabul, atmosfera zmeielor colorate pe cer, mirosurile mâncării afgane – toate te fac să simți că ești acolo, alături de personaje. M-au impresionat profunzimea trăirilor și felul în care autorul vorbește despre vină, iertare și legăturile dintre părinți și copii.
Pentru mine, „Vânătorii de zmeie” este o lecție despre curaj, despre cât de greu este să ne înfruntăm greșelile și cât de eliberator poate fi să ne asumăm trecutul. Este o carte care m-a făcut să plâng, să mă revolt și să sper, totul în același timp.
O recomand din toată inima tuturor celor care vor o lectură profundă și emoționantă. Nu este o lectură ușoară, dar este una care merită fiecare pagină.
The Kite Runner – Khaled Hosseini
„The Kite Runner” is one of the most emotional and heartbreaking books I have ever read. It’s a story that stayed with me long after I turned the last page. Khaled Hosseini has an extraordinary way of telling stories, and this novel is full of pain, love, betrayal, and, above all, hope.
The action takes place in 1970s Afghanistan and later in America, following the life of Amir, a wealthy boy from Kabul, and his servant Hassan, a loyal Hazara child with a big heart. The two are like brothers, growing up together and sharing everything—except social status. Hassan is the son of Baba’s servant, Amir’s father, and lives in his shadow, but he is brave, loyal, and always ready to defend Amir, even at the cost of his own suffering.
A key moment in the story is the kite competition, where Amir wins, and Hassan runs to catch the fallen kite as a trophy for his friend. But what follows is a painful episode, an act of cruelty that Amir witnesses without stepping in. From that moment on, the lives of the two boys are changed forever. Amir is overwhelmed by guilt and shame but cannot find the courage to confess his mistake. Instead, he pushes Hassan out of his life, believing that doing so will ease his conscience.
Years go by, the political regime in Afghanistan collapses, and Amir and his father flee to America. Although life seems to go on, the past haunts him. After his father’s death, Amir receives a phone call from Kabul, calling him back to the land of his childhood in search of forgiveness and a chance to make things right. Returning to a Taliban-devastated Afghanistan, Amir uncovers a disturbing truth about Hassan and realizes just how deep the wound he left behind truly is.
This book is not just about a betrayed friendship, but about how, sometimes, we can go back and do the right thing, even when it seems too late. Amir is an imperfect character, and that’s exactly what made him so human to me. Hassan, on the other hand, remains a symbol of purity and unconditional forgiveness. The secondary characters—like Baba, the authoritarian yet deeply generous father, and Rahim Khan, the one who helps Amir face his past—beautifully complete this emotional portrait.
I loved the way Hosseini writes. He uses simple yet deeply emotional language. The descriptions of places in Kabul, the atmosphere of colorful kites in the sky, the smells of Afghan food—they all make you feel like you’re there, right alongside the characters. I was moved by the depth of the emotions and the way the author speaks about guilt, forgiveness, and the bonds between parents and children.
For me, „The Kite Runner” is a lesson in courage, about how hard it is to face our mistakes, and how freeing it can be to own our past. It’s a book that made me cry, feel anger, and hope—all at the same time.
I wholeheartedly recommend it to anyone looking for a deep and emotional read. It’s not an easy book, but it’s one that’s worth every page.
Lasă un răspuns