„Toți am fost aici” de Jojo Moyes este o poveste sinceră și emoționantă despre familie, iertare și începuturi noi. M-a surprins prin realismul cu care descrie haosul unei familii moderne și m-a făcut să mă gândesc cât de greu este, uneori, să îți păstrezi echilibrul când viața se prăbușește în jurul tău.

Personajul principal este Lila Kennedy, o femeie matură care încearcă din răsputeri să țină totul sub control: are un divorț dureros în spate, două fiice adolescente și greu de mulțumit, o casă care se ruinează, un tată vitreg bătrân și dificil, și o carieră care pare să se destrame. Totul pare prea mult, iar Lila este obosită, copleșită, dar încă încearcă să se descurce.

Lucrurile se complică și mai tare când, din senin, apare adevăratul ei tată, un om pe care l-a văzut rar, după ce a fugit la Hollywood cu decenii în urmă. Pentru Lila, prezența lui este o rană veche care se redeschide. A crezut că nu îl va putea ierta niciodată. Și totuși, acest tată absent aduce cu el o doză neașteptată de înțelepciune, umor și o perspectivă diferită asupra trecutului.

Romanul este construit în jurul conflictelor de familie – mici și mari – dar și al iubirii care încă există dincolo de greșeli, reproșuri și distanțe emoționale. Lila este un personaj extrem de uman: imperfectă, obosită, sarcastică, dar profund loială celor pe care îi iubește. Iar tatăl ei – cu toate defectele și greșelile trecutului – ajunge să joace un rol esențial în procesul ei de vindecare.

Mi-au plăcut mult dialogurile vii, dinamica dintre generații și felul în care autoarea îmbină umorul cu momentele emoționante. Este o carte despre a doua șansă, despre a învăța să accepți că oamenii sunt complicați și că dragostea nu este întotdeauna perfectă – dar poate fi sinceră și vindecătoare.

I-am acordat patru stele pentru că, deși am apreciat mesajul și personajele, ritmul a fost uneori inegal, iar unele fire narative secundare parcă nu s-au încheiat complet. Totuși, cartea transmite multă căldură și lasă în urmă o stare de reflecție și speranță.

Dacă îți plac poveștile despre femei puternice aflate în pragul schimbării, despre familii haotice, dar reale, și despre vindecarea prin reconectare, „Toți am fost aici” merită să fie pe lista ta de lecturi. Este o poveste cu suflet, scrisă cu sensibilitate și onestitate.


We All Live Here – Jojo Moyes

“We All Live Here” by Jojo Moyes is an honest and emotional story about family, forgiveness, and new beginnings. It surprised me with how realistically it portrays the chaos of a modern family, and it made me reflect on how hard it can be, at times, to keep your balance when everything around you is falling apart.

The main character is Lila Kennedy, a mature woman who’s trying her best to hold everything together: she’s dealing with a painful divorce, two difficult and demanding teenage daughters, a crumbling house, an elderly and complicated stepfather, and a career that seems to be slipping through her fingers. Everything feels like too much, and Lila is tired, overwhelmed, but still doing her best to cope.

Things get even more complicated when, out of the blue, her real father shows up — a man she’s barely seen since he ran off to Hollywood decades ago. For Lila, his presence reopens an old wound. She thought she could never forgive him. And yet, this long-absent father brings with him an unexpected mix of wisdom, humor, and a fresh perspective on the past.

The novel is built around family conflicts — both big and small — but also around the love that endures beyond mistakes, reproaches, and emotional distance. Lila is an extremely human character: imperfect, exhausted, sarcastic, but deeply loyal to those she loves. And her father — despite his flaws and past mistakes — ends up playing a vital role in her healing journey.

I really enjoyed the vivid dialogue, the generational dynamics, and the way the author blends humor with emotional moments. It’s a book about second chances, about learning to accept that people are complicated and that love isn’t always perfect — but it can be genuine and healing.

I gave it four stars because, although I appreciated the message and the characters, the pacing felt uneven at times, and some of the secondary plotlines seemed left unresolved. Still, the book offers warmth and leaves behind a sense of reflection and hope.

If you enjoy stories about strong women on the edge of change, about messy but real families, and about healing through reconnection, „We All Live Here” deserves a spot on your reading list. It’s a heartfelt story, written with sensitivity and honesty.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.