Am terminat recent „Oglinda spartă” de Agatha Christie și trebuie să spun că m-a surprins într-un mod plăcut, chiar dacă nu este una dintre cele mai cunoscute cărți ale autoarei. Christie, cu geniul ei incontestabil pentru crearea de mistere complicate și surprinzătoare, ne introduce de această dată într-un mediu familiar: un mic sat englezesc, unde evenimentele aparent banale capătă proporții neașteptate.

Ce m-a atras inițial la acest roman a fost premisa: o actriță faimoasă, Marina Gregg, vine să se stabilească într-un conac de la țară, iar curând după ce organizează o petrecere fastuoasă, una dintre invitate este otrăvită. Suspiciunile nu întârzie să apară, iar misterul devine din ce în ce mai adânc. Deși totul pare să indice o tentativă de asasinat eșuată asupra Marinei, Christie, cu îndemânarea ei caracteristică, ne conduce printr-o rețea de intrigi, motive ascunse și minciuni, până când adevărul iese la iveală într-un mod care m-a luat complet prin surprindere.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care Agatha Christie a reușit să construiască personajele din roman, mai ales pe Marina Gregg, care, în ciuda faimei și bogăției ei, poartă un bagaj emoțional impresionant. Am simțit că în spatele strălucirii și zâmbetului pentru public se ascundea multă durere și mister. De asemenea, Miss Marple, adorabila și inteligenta noastră detectivă, a fost din nou un deliciu! Modul ei subtil de a observa detalii pe care toți ceilalți le ratează este, ca întotdeauna, unul dintre punctele forte ale romanului.

Totuși, trebuie să recunosc că, în unele momente, ritmul povestirii a fost puțin mai lent decât mi-aș fi dorit. Unele pasaje s-au concentrat pe detalii pe care le-am simțit oarecum neesențiale pentru firul principal al poveștii, dar acest lucru nu a știrbit farmecul general al cărții. În schimb, acest stil meditativ al lui Christie oferă o imagine mai amplă asupra vieții de la sat și a naturii umane.

Finalul a fost absolut satisfăcător! După ce am crezut că am înțeles cine este vinovatul, autoarea a răsturnat toate așteptările mele și m-a lăsat uimită de complexitatea intrigii. Este genul de carte care îți lasă impresia că trebuie să o recitești pentru a vedea toate indiciile subtile care îți scapă la prima lectură.

„Oglinda spartă” nu este doar un mister captivant, ci și o reflecție asupra fațadelor pe care oamenii le arată lumii și asupra felului în care trecutul ne poate urmări, chiar și atunci când credem că l-am îngropat. Recomand această carte nu doar fanilor lui Christie, ci și celor care caută un roman de mister bine construit, cu personaje fascinante și o poveste care rămâne cu tine mult timp după ce ai întors ultima pagină.

Cartea a fost citită în #buddyreading cu @bloguluneiadriane.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.