„Vodcă roșie. O dușcă de necurat” de Bogdan Piticariu este o experiență literară care te prinde și nu îți dă drumul. Această colecție de povestiri horror reușește să combine perfect suspansul cu umorul, într-un mod care îți dă fiori pe șira spinării, dar totodată te face să zâmbești pe alocuri. Este a doua parte a unei antologii ce ne poartă printr-o călătorie înfricoșătoare prin „tunelul spaimei” balcanice, o lume populată de creaturi supranaturale și mituri care, pentru mulți dintre noi, păreau demult uitate.

Încă din primele pagini, am fost aruncată într-un univers ce amestecă vechi spaime din copilărie – precum pricolicii, miresele moarte și criptele blestemate – cu realitatea dură și absurdă a perioadei comuniste. Aceste elemente, pe care Bogdan Piticariu le îmbină cu o ușurință remarcabilă, creează o atmosferă apăsătoare, dar în același timp familiară. Am fost plăcut surprinsă să regăsesc în povestirile sale un echilibru între groaza tradițională și acea senzație inedită de „ceva cunoscut”, acele frânturi de realitate cotidiană care îți fac pielea de găină nu doar din cauza fricii, ci și din cauza amintirilor.

De exemplu, un fragment care mi-a rămas întipărit în minte este cel cu personajul care își dă seama că e „în rahat până în gât, la propriu și la figurat”. Acest stil direct, neînfrumusețat, îmi amintește de unele povești de groază pe care le auzeam când eram mică și care aveau acel umor macabru specific vieții de zi cu zi în vremurile mai grele. E un contrast fermecător între monstruos și banal, pe care autorul îl gestionează cu măiestrie.

Piticariu nu doar că te ține în suspans, dar te și implică emoțional. Am simțit uneori că mă plimb prin acele sate blestemate sau că mă uit la televizorul care pâlpâie în timp ce ceva straniu se mișcă în colțul camerei. Este genul de carte care nu îți oferă doar povești de groază, ci și o explorare a subconștientului colectiv balcanic, plin de umor, superstiții și absurdități.

„Vodcă roșie” nu este doar o simplă colecție de povestiri horror; este o călătorie nostalgică și înfiorătoare în același timp. Pentru oricine a crescut cu povești la gura sobei sau a auzit legende de groază spuse pe șoptite, această carte este o reîntâlnire plăcută, dar neliniștitoare, cu fricile noastre cele mai vechi. Fiecare poveste te lasă cu dorința de a citi mai mult, dar și cu o ușoară teamă de ce ar putea să urmeze. Cu siguranță, este o lectură pe care o recomand celor care iubesc genul horror și care își doresc o doză bună de suspans și mitologie balcanică.

Am acordat acestei cărți patru stele, pentru că, deși mi-a plăcut enorm atmosfera și stilul autorului, unele povestiri mi-au lăsat impresia că ar fi putut fi dezvoltate mai mult. Cu toate acestea, este o lectură captivantă, plină de imaginație și unică prin felul în care împletește groaza cu umorul și cu fragmente de viață autentică.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.